De pe drum adunate...
1. 6 zboruri în aproape 3 săptămâni sunt prea multe, chiar și pentru un călător pasionat. Tot acel stres de a fi acolo, de a te trezi, de a face bagajul cum trebuie (pt low-cost-uri cu pretenții), de a sta ore în șir în sălile acelea insipide de așteptare, de a pierde timpul, de a decola și ateriza cu peripeții, cu vânt și cu emoții... uneori nu merită.
2. Iubesc hotelurile chiar dacă am stat în prea multe - 5 în 19 zile. Unele sunt aproape perfecte și chiar am găsit un hotel în care mi-aș fi dorit să locuiesc permanent.
3. Am obosit cumplit din a doua zi:))) Explicația: prea mult stres, prea multe trenuri și prea mulți bani pentru o destinație ultra lăudată, care mie nu mi-a spus nimic: Cinque Terre. Nu zic că nu este frumos. Este! Însă nu mi-a atins inima și nici nu cred că a meritat drumul până acolo. Revin cu povești.
4. Singurul moment frumos din Italia a fost un apus pe plaja pustie și imensă din Viareggio. A trecut repede însă...
5. Nici acum nu înțeleg cum mi-am păstrat cumpătul, sângele rece și puterea de orientare când am ajuns în mijlocul nopții maghrebiene, in piața El-Fna care gemea de oameni, de mirosuri, de ciudățenii, iar colțurile întunecate erau ca niște prelate peste timp.
6. Un riad poate fi o adevărată oază în mijlocul Medinei. Oamenii sunt primitori, zâmbitori și dornici să te ajute și să te facă să te simți confortabil. Asta nu înseamnă ca nu vor încerca să îți ia banii. Cât mai mulți, prin cele mai interesante metode...
7. Dacă aș mai ajunge vreodată în Marrakech, m-aș caza în partea nouă a orașului, care este foarte, foarte frumoasă.
8. Am văzut în Maroc unele dintre cele mai interesante personaje: oameni de o blândețe infinită, copii agasanți și răutăcioși, vânzători de dinți, localnici neîmbătați de parfumul turismului internațional. Mi-a plăcut! Și mi-au mai plăcut și toți puiuții din jurul meu: de pisică, de broască țestoasă, de ponei, de cămilă, de om:))
9. Am petrecut un moment incredibil, culmea, într-un autobuz turistic, când am avut ocazia să admir Marrakech-ul de la înălțime, să îi surprind mișcările haotice, ritmul infernal, parcurile și florile atent cultivate în deșert, teatrul, oamenii înveșmântați în straie colorate și turiștii nesimțiți în pantaloni scurți (zău că aștia merită să fie "preluați" de șarlatani).
10. Cinci zile în Marrakech sunt prea multe. Combinați orasul cu o ieșire în deșert, însă aveți grijă la prețuri: nu sunt mici deloc! Scoateți bani din aeroport, unde sunt bancomate tax free, că apoi nu veți mai avea ce face cu cardul.
11. N-aș recomanda nimănui să cumpere tâmpenii din Jeema El Fna! Însă puteți merge la un suc de 3 euro pe o terasă de pe un acoperiș din zonă, ca să faceți poze:)
12. În Grădina Majorelle m-am simțit extraordinar! Merită să petreci ore în șir acolo...
13. Luna noiembrie este potrivită pentru o vacanță în Maroc - temperaturile sunt joase (29 ziua, 14 noaptea), este puțin răcoare, însă perfect pentru plimbări lungi.
14. Am tot făcut comparații cu Asia, în special cu Thailanda. Concluzia: NU se compară! Marrakech-ul este de un milion de ori mai frumos, chiar dacă pe alocuri pute la fel de rău, ca Chiang Mai-ul. În Marrakech oamenii sunt muncitori, interesați de orașul lor, nu zâmbesc tâmp, nu trag de tine inutil.
15. Prima dată când am simțit vara cu adevărat a fost când am coborât pe scara avionului ce aterizase în Gran Canaria. Un aeroport aflat la câțiva metri de ocean, vânt puternic, miros de sare, de căldură, de insulă... Perfecțiunea!
16. Să zbori cu charter-ul pe deasupra Canarelor poate fi o experiență de neuitat!
17. În Tenerife situația s-a schimbat și am remarcat (sau am intuit) acest lucru încă de pe aeroport. Au trecut peste criza, oamenii sunt mai veseli, mai deschiși, mai relaxați. Mi-a plăcut. Chiar și insula am găsit-o schimbată: mai prosperă, cu multe clădiri noi, cu un aer mai luxos și mai fermecătoare.
18. Este fantastic să fii pierdut în noaptea canariană, cu bagajele imposibil de grele în spate, fără rezervare, fără să știi unde să mergi, într-un oraș nou - și să găsești din prima un hotel fabulos, cu view, preț bun, confortabil și să rămâi acolo patru zile de drag, de nevoie...
19. Recunosc: am plâns de vreo două ori de neputință. Nu am renunțat nicio clipă la visul meu. Am încercat chestii nebunești ca să rămânem pe insulă. Apoi am înțeles. Nu este momentul.
20. După 5 ani pe drumuri, după o carieră pe care mi-am croit-o special pentru a cutreiera lumea în căutarea unei case - am găsit exact ce visam: locul perfect în care aș putea trăi o viață: Santa Cruz de Tenerife. My mission is completed!
Revin cu texte, fotografii și întâmplări din fiecare destinație în parte! Vă mulțumesc că ne urmăriți:)
