Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările

Digital Nomad de canapea



Dupa saptamani de banana bread si panica, dupa ce am terminat Netflix-ul si hartia igienica, dupa ce am testat iesitul din casa cu declaratie si statul pe canapea ore in sir, a venit momentul in care ne intrebam "oare cum va decurge viata noastra dupa toate astea?". Ce va fi mai departe? 

Din punctul meu de vedere, avem parte de o pauza de la fuga aia continua, pe care o luasem de buna, fie care era ok sau nu prea. O pauza in care sa stam cu noi insine si sa ne analizam viata - ce ne mai place si ce nu. Ce vrem sa mearga cu noi mai departe si ce anume din noi "striga" dupa schimbare. 

Recunosc, au fost zile in care am deschis facebook-ul si m-a luat panica. Zgomotul de acolo este de proportii biblice. Si cred ca intrece orice virus. De fapt, asta e virusul - zgomotul infernal al fricilor din mintea noastra. 

Daca e sa ne luam dupa fapte - datele sunt incurajatoare, economiile sunt sustinute, oamenii se vindeca. Frica si panica NU sunt fapte, insa au un rol excelent in viata noastra. CUM altfel sa incetam sa mai gandim automat? Cum altfel sa ne enervam si sa dam cu vechiul de pamant si sa alegem altceva? 

Situatia asta ne "forteaza" sa facem ce ne-am dorit ATAT DE TARE: sa stam mai mult acasa, sa visam la ce ne place, sa ne facem un business propriu, sa ne redescoperim placerile, sa scriem, sa pictam, sa dansam. etc.

Uita-te putin si analizeaza situatia - nu iti este frica de moarte. Iti este frica de viata netraita, de regrete. 

Nu iti este frica de stat in casa si izolare - iti este frica sa te intalnesti cu tine si sa accepti ca vrei mai mult. 

Nu iti este frica de lipsa si economie si bani si saracie. Iti este frica de cat de mult meriti si de ce poti sa ai, numai sa ceri. Iti este frica de propria putere. 

Nu iti este frica de moartea altora. Iti este frica de ce simti tu, iti este frica sa-ti simti durerea si sa fii vulnerabil. 

Nu iti este frica de mizerie, foamete sau ca n-ai suficient. Ti-e frica sa recunosti ca ti-e bine cu mult mai putin, ca nu cumva sa ramai cu putin. Ceea ce este absurd! Cu cat esti mai multumit cu ce ai, cu atat vei fi mai multumit cu ce vei primi. 

Nu ti-e frica deloc sa nu ramai fara job. Ti-e frica sa iesi in lume si sa arati cine esti si cat de misto esti. 

Nu ti-e frica sa nu ai rezultate si bani si succes. Ti-e frica de posibilitatea sa le ai! Ca te vor scoate naibii din amortire si vei putea sa gandesti pt tine. cam ceea ce se intampla acum. 

Ne-am impietrit si ne ducem viata pe pilot automat. 

Uneori, ne mai trezim, ne dam seama ca nu ne place ce vedem in viata noastra, cerem altceva, si cand schimbarea apare la usa, o respingem si ne este frica de ea. Daca n-o sa fie bine? Dar daca o sa fie? Hmmm. 

Te-ai gandit ca poate nu pui intrebarea buna? 

Si daca ajungi la concluzia ca - poate - poate totul o sa fie ok, atunci ce anume ti-ai dori? Ce ai aduce nou si fain in viata ta? 

Acum este momentul cel mai potrivit pentru a face un pas spre dorintele tale, daca visezi la independenta si la o viata fericita. 

Acum ai timp sa inveti, sa citesti, sa iti creezi propriul business, sa faci planuri de viitor, sa te asezi la planseta si sa desenezi lumea asa cum ti-o doresti tu - fara sa te mai lasi influentat de frica. 

Singura persoana care te poate face sa pierzi ceva esti tu. 

Singura persoana care te poate face sa castigi ceva esti tu. 

Si doar tu alegi unde vrei sa te incadrezi sau daca mai vrei sa o faci vreodata. 

Sa fii digital nomad nu inseamna nici sa fii blogger, nici influencer, nici scriitor, nici sa calatoresti intensiv, nici sa faci ce fac altii. Poti fi nomad din bucatarie spre dormitor, cu laptopul in brate. Poti fi liber sa locuiesti oriunde vrei, in termenii tai. Poti sa ai un business mic sau urias, in tara la tine sau oriunde in lume. Poti sa "influentezi" 10 sau 100K de oameni. Poti sa lucrezi cu ce oameni alegi tu sa o faci. Poti sa scrii sau nu. Poti sa vinzi ceva sau nu. Poti sa faci proiecte punctuale sau colaborari long term. 

 Citeste aici si cele 11 mituri despre viata de digital nomad. 

Nimeni nu poate decide ce este mai bine pentru tine. 

Iar partea cea mai frumoasa este ca poti alege sa faci ce stii tu, ce iti place tie. Cu siguranta, fiecare dintre noi are talente, daruri, pasiuni si curiozitati intr-un anumit domeniu sau chiar mai multe - iar lumea de acum exact asta te incurajeaza sa faci: sa deschizi laptopul, sa iti faci darurile vizibile online si sa construiesti pas cu pas viata pe care ti-o doresti. 

Niciodata n-a fost mai simplu sa-ti implinesti visele. 

Si tocmai de aceea am hotarat sa redeschid portile virtuale ale Scolii de Digital Nomads, pentru toti cei care vor mai mult de la viata. 


Digital Nomads School este pentru tine daca: 


 * vrei sa iti schimbi mentalitatea si credintele invechite care te impiedica sa ai tot ce vrei. Vrei sa inveti mai multe despre bani, despre libertate, despre energia care creeaza lumea pe care ti-o doresti. 

*  vrei sa afli ce iti place cel mai mult, care sunt talentele tale native si cum le poti darui lumii.

* vrei sa inveti pas cu pas sa iti construiesti un business propriu, da, de acasa, de pe canapea. 

* vrei sa inveti sa-ti faci un site sau sa-l faci mai bun pe cel pe care il ai deja. 

* vrei sa-ti urmezi curiozitatea si pasiunea si sa-ti scrii propria poveste. 

* vrei libertate financiara, de spatiu, de timp, de respirat. 

* esti hotarat sa-ti traiesti viata in termenii tai. 

 * vrei sa redefinesti succesul si sa permiti vietii sa fie buna cu tine. 

* te-ai decis sa ai incredere in tine si ca meriti mai mult. 


Digital Nomads School nu este pentru oricine! Imi iau libertatea de a alege cu cine lucrez. Cum stii ca NU este pt tine? 


* daca nu te intereseaza sa iti faci temele, sa inveti si sa fii provocat. 

* daca te uiti in curtea altora si vrei sa le "copii" exemplul. 

* daca nu crezi in propria ta putere si valoare. 

* daca singurul tau scop este sa supravietuiesti si sa faci niste bani. 

* daca ai diverse incapatanari legate de ce ar trebui sau nu ar trebui sa faci, ca asa e bine sau ca asa fac altii. 

* daca vrei un business pt bani sau like-uri/ faima. 

* daca nu esti dispus sa fii vulnerabil, sincer, deschis cu tine insuti.


Am o gasca de studenti geniala, care de abia asteapta sa te primeasca si sa colaboram. Scoala de Digital Nomads are acum o reducere de 20%. 

Toate detaliile: program, intrebari frecvente, cine sunt si ce spun studentii mei, ce vei invata, cum platesti - le afli direct de pe site-ul scolii. AICI. 

Te astept cu mare drag sa-mi spui propria ta poveste si sa invatam impreunam, sa construim pas cu pas lumea pe care o visezi. 


Multumesc!! 

Huge love & hugs,

Ioana
Read more
Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

Lumea-n dar. Libertatea înseamnă curajul de a face ce-ți dorești.



Acum 4 ani, într-o zi de august, primesc un email cam așa: “În primul rând vreau să te felicit pt tot ceea ce faci și să știi ca te apreciez mult. Deși pot să spun sincer că te invidiez într-un fel pentru că ai viața pe care mi-o doresc, ești o adevărată sursă de inspirație. Mă numesc Andrada, anul acesta am absolvit Facultatea de Drept la Cluj, însă nu vreau să practic acum dreptul. Nu vreau asta pt că îmi doresc să călătoresc și să mă pierd în următorii ani prin lume. Motivul pt care îți trimit acest email este că aș vrea să te întreb cum ai reușit să călătorești atât de mult? Și pe de altă parte, aș vrea să știu dacă există posibilitatea să încep să fac ceea ce ai făcut tu? Nu mă gândesc neapărat să fac bani din asta, ci pur și simplu aș vrea să ajung să împărtășesc oamenilor trăirile mele.” 

Am schimbat câteva emails cu Andrada, s-a înscris la cursul meu de atunci (travel writing), apoi – la doar câteva luni de la prima discuție – m-am uitat pe facebook, să vâd ce mai face. Îmi aduc aminte că am plâns de bucurie. Știam cât de mult își dorește să călătorească și am descoperit că – 1. și-a făcut un site senzațional. 2. scrie des și foarte bine. 3. a plecat în lume exact cum a spus. 4. are niște colaborări uluitoare, care mi-au cam stârnit invidia :)) 

De-a lungul anilor ne-am ocolit cu talent prin Kuala Lumpur, prin Singapore, prin Bali sau prin București, însă am ținut legătura online. Am învățat enorm de la ea – pot spune cu mâna pe inimă că datorită Andradei am prins curaj să cer mai mult de la viață și să accept ajutorul celor din jur. Anul trecut ne-am cunoscut face to face și am văzut ceea ce intuisem doar până atunci – Andrada este genul ăla de om de pus la inimă. Este blândă, bună, frumoasă, cu suflet mare, care vrea să inspire și să ajute oamenii indiferent de ce-i oferă ei viața. Andrada este vulnerabilă, este extraordinar de talentată, știe ce vrea și își urmează visurile cu încăpățânare și pasiune. 

Andrada și Petri – partenerul ei de viață și de călătorii – au un curaj fantastic de a spune NU ideilor vechi și crispate despre cum să-ți trăiești viața și au în ei toată frumusețea nebună a oamenilor care vor mai mult și nu se sfiiesc să ceară asta. 

Lumea este a lor, fără îndoială. Și ne-o oferă, cu generozitate, în dar. 

Iată mai jos povestea Andradei, scrisă cu minunatul ei condei. 




Andrada, cine ești tu și ce faci?

Îmi este destul de greu să răspund la această întrebare, pentru că sunt într-o continuă schimbare. Long story short, la o zi după ce am terminat facultatea, am plecat în lume, la propriu. Am călătorit aproape 4 ani, timp în care am făcut naveta între Asia și Europa. În momentul de față am revenit pe meleaguri românești și lucrez de cu zor la propria mea afacere (care are mare legătură cu călătoriile și despre care vorbim puțin mai târziu) și m-am reprofilat pe Digital Marketing.

Când ți-ai dat seama că vrei mai mult de la viață și că adori să călătorești? 

Cu ideea de a călători am cochetat încă din copilărie, însă nu credeam că voi ajunge vreodată să fac asta pe termen lung. Am fost crescută cu ideea că în viață ceea ce îți place să faci se numește hobby, nu stil de viață. Însă eu, curioasă fiind, mereu mi-am dorit să văd cum este lumea în partea cealaltă a globului.

În timpul facultății am aflat de Couchsurfing, o platformă care avea să vină cu soluții la câteva dintre neliniștile mele. Am început să cazez și să cunosc călători din diferite părți ale lumii. Și cam atât mi-a fost. Eram motivată și inspirată de povestea fiecăruia atât de tare încât m-au făcut să-mi zic “Și eu pot face asta.”

Ce pași ai făcut în sensul ăsta? 

Cel mai important pas pe care l-am facut, din punctul meu de vedere, a fost că nu am stat să analizez prea mult situația de atunci. M-am aruncat cu capul înainte, cu toate resursele pe care le aveam la momentul respectiv. A fost tot sau nimic. Apoi restul au venit de la sine: am început să îmi documentez călătoriile, sa le fac publice, să cunosc oameni cu care împărtășeam aceleași pasiuni și mai tarziu, să am colaborări.

Un alt pas, la fel de important ca și primul, a fost să învăț să acord timp. Rezultatele nu au venit nici peste noapte, nici peste câteva săptămâni. 



Te-a ajutat în vreun fel programul meu de travel? 

Dacă n-ar fi existat programul tău, cel mai probabil și acum aș fi scris doar pentru mine, într-un blog pe care l-aș fi citit doar eu. Știi cum se spune, răspunsul este deja în fiecare dintre noi. Însă de multe ori avem nevoie de confirmări din exterior, piloni care să ne susțină în cazul în care lucrurile nu merg așa cum le-am plănuit. 

Programul tău a fost exact acest pilon pentru mine.

Deși nu aveați niciun fel de background în blogging & fotografie, ați creat niște materiale absolut spectaculoase. Ai scris povești de suflet, le-ai pus acolo, în lume, cu toată iubirea din tine. Ce ați făcut mai exact, cât de greu/ ușor a fost? 

Singura experiență pe care am avut-o în momentul în care am plecat este cea a încăpățânării. Știam bine că dacă îmi pun ceva în minte, caut soluții. A fost provocator și intens dar foarte frumos, în același timp.

Aș putea spune că am fost într-o luptă continuă: uneori nu aveam semnal sau conexiune la internet și oricât mi-ar fi plăcut să scriu în timp real, nu puteam; alteori, nu voiam să scriu și nu voiam să împărtășesc cu nimeni ce trăiam. Am și locuri și oameni despre care nu voi scrie, din prea multă iubire pe care le-o port. 

Așa cum vezi, încă încerc să creez o balanță potrivită între ceea ce simt și ceea ce scriu.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o legată de site-ul tău? 

Cel mai satisfăcător lucru a fost să pot să îmbrățișez oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului, și care mi-au devenit și prieteni între timp. 

Pe lângă asta, nici colaborările pe care le-am avut datorită blogului nu ar trebui neglijate.



Ai visat la călătorii de mică, ai lăsat în urmă toată lumea "cunoscută" și te-ai avântat în viață. A fost o decizie bună? 

Să plec în lume a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Am învățat foarte multe, am văzut foarte multe și am lăsat părticele din mine peste tot pe unde am fost. 

Îmi aduc aminte și acum când am citit pe site-ul tău despre primele colaborări cu resorturi de 5 stele. Am stat câteva minute cu gura căscată:))) Și nu pentru că aveam vreo îndoială în ce vă privește, ci pentru că eu nu făceam așa ceva:)) Și da, de multe ori m-am inspirat de la voi și v-am urmat pașii. 

Haha, ce amuzant. Înseamnă că tot ceea ce ne înveți în cursurile tale dă rezultate. 

Da, am experimentat toate tipurile de cazări, de la a dormi cu 25 de persoane în camera, la hoteluri de 5 stele. Nu pot spune că le prefer pe unele sau pe altele, ci mai degrabă așa cum spuneam și mai sus, am fost încăpătânată să-mi arăt că se poate.

Acum citesc poveștile tale și nu mă mai satur, sunt addictive. Ai un dar extraordinar de a ne implica în povestea ta, indiferent în ce limbă scrii. Fotografiile sunt out of this world. Iar acum ai lansat un magazin online cu produse pentru iubitorii de călătorii - care, trebuie sa-ți spun - arată exact ca în visele mele! Este MINUNAT. 

Mulțumesc pentru că mă citești în continuare. Cu scrisul am momente și momente. Dar îmi propun să fiu constantă pentru că mai am o mulțime de lucruri de scris și fotografii de arătat. 



De când m-am întors acasă am creat Lumea-n Dar, un magazine online cu produse cu spirit de aventură, pentru iubitorii de călătorii. Majoritatea design-urilor sunt creionate de mine, într-o noaptea târzie, în Vietnam. Am gândit și creat niște produse practice dar și cu dimensiuni potrivite.

Fiecare design are povestea lui. Spre exemplu ,“Cu capu-n nori” reprezintă o fată care este cu capul în nori. Este exact povestea vieții mele. “Mă duc în lume” este un alt concept care reprezintă cuvintele pe care le scoteam destul de des pe gură în copilărie.

Ce iubesc cel mai mult la tine este vulnerabilitatea. Emoția pe care o pui în spatele lucrurilor simple. O faci cu atâta iubire și talent, încât totul prinde aripi. Totul are sens. Cum definești tu libertatea, Andrada? Ce are sens pentru tine? 

Trebuie să recunosc că nici după 4 ani nu îmi este ușor să mă expun. Și mai ales ca am avut perioade în care eram cu un picior în groapă și cu unul afară. Am scris, am șters, am scris, iar am sters ca mai apoi să închid laptopul și să nu mai scriu nimic. Din păcate, gândurile ne urmăresc oriunde ne-am duce iar călătoriile pe termen lung mai au și dezavantaje.

Cu toate astea, am vrut să rămân autentică și naturală, să scriu exact așa cum simt, fără să încerc să menajez sau să ridic în slăvi. 

Pentru mine libertatea înseamnă curajul de a face ceea ce îți dorești și de a fi bun în ceea ce faci.


Cum vezi tu "ocupația" de digital nomad? 

A fi digital nomad îți oferă posibilitatea de a munci de oriunde, atâta timp cât ai o conexiune la internet. Eu cred că mi se potrivește destul de bine, mai ales că nu îmi face o deosebită plăcere să fiu înconjurată zilnic de oameni.

Ce te vezi făcând long term? Vise secrete?

Long term îmi doresc să fac ceea ce fac acum, să îmi păstrez libertatea de muncă și să cresc Lumea-n Dar. Mai am și blogul de călătorii, o cafenea super cool și o viitoare agenție de PR de care mă ocup.



Unde vă găsim acum?

Fizic ne găsești în Cluj (cu programare prealabilă că încă mai avem dor de ducă în sânge). Dar online suntem pe Facebook, Instagram și LinkedIn cu toate proiectele.

Mulțumim, Andrada & Petri! 



Read more
Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

11 Mituri despre viata de digital nomad



In anul 2007, cand am dat prima data Sign In pe site-ul meu, habar n-aveam care e treaba cu blogurile, iar de digital nomads nici nu auzisem. Mai mult, nu imi doream sa calatoresc. Citeam si eu ca tot omu' diverse chestii pe net, iar visele mele din acel moment erau legate de un job ca sa platesc chiria in Bucuresti si, poate... candva, mai multa libertate. Iar singura libertate pe care mi-o imaginam era sa lucrez remote pentru altii, nu sa fiu pe cont propriu. 

Eram atunci intr-o perioada de mari schimbari. De relatii, de case, de joburi, de viziuni asupra vietii. Si dupa ce ca iesisem dintr-o poveste dupa 14 ani, schimbasem 4 apartamente in Bucuresti in 18 luni, mai dadusem si gres cu un mini-business inceput cu foarte mult entuziasm. 

Mai pe la inceputul anului 2007, imi facusem o revista online, fara sa stiu prea multe despre online (experienta mea era de un an jumate in domeniu). Si am incercat sa scriu la revista ce credeam eu ca vor altii sa citeasca: moda, filme, carti, sex, relatii, din astea. Era a one woman show si munceam 12 ore pe zi. 

Investisem ceva bani, site-ul prinsese avant, insa bugetele erau mici. Si mi s-a spus asa: "mai bine ti-ai vedea de treaba ta. Nu asa se face business. Mai intai tre' sa inveti, sa muncesti ani de zile, sa vezi care e treaba, si abia apoi - daca, poate - sa incerci sa-ti deschizi ceva. Esti prea tanara, nu ai experienta, n-ai sa poti, e greu, nu e asa... cum vrei tu." 

Si l-am crezut. Pe de o parte, imi intrase deja in cap ce mi se spusese, insa - pe de alta parte - ma razvrateam. Toata viata am facut asta. Daca cineva imi spunea ca "nu pot" sa fac ceva, mvaaai. Just hold ma beer, bitch. 



Asa ca, intr-o zi de toamna, dupa o noapte de bocete, am renuntat la tot: la relatie, la business, la casa. Insa viata in care am pasit atunci nu a fost raiul pe pamant. Ramasesem cu acea indoiala ca poate nu sunt pregatita. 

Si am luat-o cu binisorul. Dupa doua luni mi-am facut blog, pentru ca nu-mi gaseam rostul in noua mea realitate si singurul lucru cunoscut era scrisul, apoi mi-am luat un job si, dupa un timp, alt job. 

Iar acum, privind retrospectiv, anii aia nu au fost neaparat irositi, insa au fost inutili in zbaterea lor. Pentru ca singurul lucru care m-a tinut in viata a fost blogul, nu salariul. Daca aveam un strop de incredere in mine, as fi ramas pe pozitie si m-as fi bazat pe intuitia care imi spunea sa incep inainte de a fi pregatita. Si ca nimic n-o sa aiba sens in afara de ce-mi place mie sa fac. 

A doua transformare a venit in 2009. A inceput cu o calatorie la Amsterdam si cu ochii mei mariti de uimire in fata frumusetii de pe pamantul asta. Apoi o discutie in contradictoriu la compania la care lucram m-a hotarat sa nu mai astept, sa nu mai renunt la mine. Eram deja intr-o relatie noua, eram fericita. Am gasit in casa un DVD cu o prezentare turistica a insulei Tenerife si mi-a placut. Mi-am dat demisia, am luat bilete one-way si dusi am fost. 

Pot spune ca viata mea de digital nomad a inceput din acel moment:) Insa au mai trecut inca 5 ani, pana sa imi dau voie sa merg pe cont propriu si sa-mi implinesc singurul vis pe care il ascundeam cu incapatanare chiar de mine insami: LIBERTATEA! 

Da, am lucrat de aici. NU eram in vacanta :) 

 

Si iata ce am invatat in cei 11 ani de cand sunt digital nomad si cateva mituri despre "meseria" asta: 


1. "Tre' sa fii pregatit, sa stii tot, sa te apuci de treaba in cunostinta de cauza". 

Nimeni nu stie nimic, cu atat mai putin ce va urma. Daca nu incepi acum, tot ce faci este sa-ti amani visele. Mai mult, daca astepti sa devii pregatit, iti garantez ca nu vei incepe prea curand. Sau vreodata. 

Lucrurile se invata din mers, experimentand. Nu vei ramane vesnic la inceput, cu ce te-ai hotarat sa faci in prima zi. Totul evolueaza, singura constanta este schimbarea. 

Toti oamenii de succes spun ca mereu incep ceva care ii entuziasmeaza indiferent de cat de pregatiti, curajosi sau apreciati se simt. 

Daca visele tale conteaza cat de putin, daca TU contezi in ochii tai, incepi imediat, cu ce ai deja. Este cel mai bun 'pachet' pe care il vei primi vreodata: prezentul. 


2. "Tre' sa faci ceva care sa-ti aduca bani". 

Daca intrebi oamenii din jur, majoritatea iti va spune ca "fericirea n-o sa te hraneasca si nici n-o sa-ti plateasca chiria". 

Dar eu te intreb pe tine. Ai avut vreun moment in care sa fii complet fericit, si liber, si entuziasmat, si in care nu ti-a pasat de bani, ca apoi lucrurile sa se rezolve de la sine? Presupun ca raspunsul este un mare DA. 

Ceea ce faci tu pentru sufletul tau nu trebuie sa-ti aduca bani. Insa din starea aia de bucurie si implinire, vor veni idei, actiuni, propuneri care sa-ti asigure traiul. 

Plus, daca ideea ta de fericire este sa fii independent SI bogat, de ce crezi ca Universul ti-ar da doar independenta, nu si bogatie? It's not some kind of bastard, you know. 

Traim intr-o lume in care orice iti propui se poate! Da-ti o sansa, de aici incepe tot. 


3. "Un digital nomad este un fel de vagabond, fara responsabilitati, care face backpacking prin lumea a 3-a". 

Nici n-am cuvinte cate chestii gresite sunt in mitul asta :)) 

Cunosc digital nomads care au niste business-uri fabuloase, de milioane de dolari. Care muncesc, si au echipe, si asigura locuri de munca. Sunt oameni care creeaza si fac viata celor din jur mai buna. Sunt oameni care isi asuma TOATE responsabilitatile. Sunt oameni care calatoresc cand vor, unde vor, care isi permit lux si confort, sau care au casa si merg prin lume doar 2-4 luni/ an, care lucreaza remote din cele mai faine cafenele, care dau inapoi tot ce stiu si fac o mare diferenta in lumea asta. Sunt oameni care te incurajeaza si te fac sa vezi in tine toate posibilitatile. 

Esti cine alegi sa fii. Cum te vede lumea nu este treaba ta. 



4. "Asta nu e un business, e asa... o joaca. Grow up!" 

Ti se pare ca ce face Tim Ferriss, de exemplu, e o joaca? :)) Si nu, nu a inceput cu milioane de followers si nici nu s-a nascut scriitor. 

Sau ti se pare ca Nomadic Matt (Matthew Kepnes) s-a nascut New York Times best seller sau vreun guru in calatorii? Nope, si-a luat un bilet spre Thailanda si asta a fost. A crescut pe parcurs si are un business de 7 cifre/ an. 

Sau Elia Locardi - care are un business serios din fotografie, dar in acelasi timp, este si un excelent profesor, speaker si filantropist. 

Poate spui ca astea sunt nume deja consacrate, insa daca vei merge in lume, vei vedea o multime de digital nomads cu business-uri extrem de serioase, care nu doar ca le aduc libertate si bogatie, ci le ofera si ocazia sa contribuie la viata oamenilor din jurul lor. 


5. "Influensareala asta e o gluma ridicola". 

Daca tu crezi asta, inseamna ca nu te-ai uitat unde trebuie. Nataly si Murad au inceput sa-si faca poze tinandu-se de mana prin lume. De acolo, totul e istorie. Acum au sansa se se implice intr-un business cu diamante conflict-free si sa aduca awareness in aceasta zona atat de controversata - doar pentru ca la inceput, n-au ascultat de nimeni, si au continuat "sarada" cu pozele alea "de manuta". 

Aici poti citi interviul pe care l-am facut cu ei. Calatoresc in jurul lumii si, in continuare, fac bartere cu hoteluri si companii aeriene. 


6. "E prea multa muncaaa". 

N-am sa-ti vand chestia cu "asteapta si totul va veni la tine". Bineinteles ca va trebui sa inveti lucruri noi all the time, ca va trebui sa te desprinzi de conceptii vechi, sa pui mana pe treaba, ca sa zic asa. Si ca vei avea indoieli si frici, de astea nimeni nu este scutit, indiferent de nivel. 

Insa poti sa transformi munca grea si fortata in munca inteligenta, sa o automatizezi (exista acum infinite optiuni sa faci asta), sa iti faci sa-ti fie usor, sa stii ca tot ce faci este pentru tine. 

Sau poti sa ramai la jobul actual si sa muncesti inca vreo cativa ani, ca asta nu e munca grea si, mai ales, pentru altii. 


7. "Da' ce-s nebun sa plec prin lume cu tot ce se intampla acum?" 

* in primul rand, sa fii digital nomad NU inseamna sa vinzi tot si sa traiesti cate 3 zile in alta tara. Poti sa fii digital nomad si din patul tau, din cafeneaua ta preferata sau din satul bunicilor. Si calatoriile le poti face cand vrei tu, unde vrei tu. 

* in al doilea rand, dezastre naturale, boli, terorism si alte chestii exista de cand lumea. Si totusi, cumva, oamenii calatoresc si traiesc bine mersi, fara sa isi asume riscuri si panici inutile. 



8. "Eu nu stiu sa scriu, nu vreau blog." 

Cine ti-a spus ca trebuie sa ai un blog ca sa fii digital nomad? Daca tie iti place sa canti, sa desenezi, sa pictezi sau sa predai - sau daca esti medic, inginer, fotograf, designer sau orice altceva - exista un loc si pentru tine. 

Lumea de abia asteapta sa iti impartasesti exact acel talent pe care doar tu il ai. 

Poti sa fii digital nomad cu un site simplu, pe care iti vinzi propriile "produse": lectii de vioara, coahing, clase de yoga/ dans, vacante exotice, genti de calatorie, rochii din matase, fotografii, sedinte de hipnoterapie, cursuri de engleza, orice iti place tie sa faci. 


9. "Si daca ma satur de calatorii, ce am sa fac dupa?" 

Sau intrebarea mai directa: "io din ce iau o pensie, maica?" 

In primul rand, viata ti se va schimba in moduri atat de neasteptate, incat nici sa vrei, nu poti sa ghicesti (sau sa-ti spuna cineva) ce vei face peste 1-2-10 ani. Raspunsul meu este simplu: iti vei urma intotdeauna curiozitatea si entuziasmul. 

In al doilea rand, daca ai grija de business-ul tau, el va avea grija de tine. Oricand poti adapta si schimba ideea originala. Sa te reorientezi in functie de anumite perioade din viata ta NU este un esec, dimpotriva. Este o dovada de maturitate. 


10. "Pute piataaaa, nu mai este loc, cine sunt eu sa ma apuc acum de asa ceva?!" 

Poate mai exista bloggeri care au fost la Bangkok. Asa, si? Niciunul nu are perspectiva ta asupra lucrurilor. Pe oameni nu ii intereseaza "10 locuri in care sa mananci bine in Bangkok" - ca informatiile astea se gasesc pe net. Oamenii vor sa simta ceva, sa le aduci o perspectiva personala, intima despre locuri si viata. 

Poate mai exista business-uri ca cel pe care l-ai face tu. Concurenta este un lucru bun, iar in ultimii ani - accentul se pune mai mult pe colaborare, decat pe lupta aia acerba dintre branduri. 

Este loc pentru toata lumea pe pamantul asta. Ideea aia cu "pute piata" vine din scarcity, din credinta ca "nu e niciodata suficient", care stii si tu ca nu este adevarata. Loc este si va fi intotdeauna pentru business-urile facute din suflet, iubite si gandite si construite cu bunatate si atentie pentru cei din jur. 

Cine esti tu sa NU te apuci de asa ceva? Cu fiecare clipa amanata, nu doar ca ii privezi pe oameni de darul si talentul tau, ci te privezi pe tine de o viata libera si fericita. 


11. "Dar daca nu am clienti si nu reusesc?" 

Oamenii nu dau doi bani pe ce stii tu si pe ce ai invatat sau pe ce produse grozave pui tu acolo in lume. Insa oamenilor le pasa de cum ii faci sa se simta. 

Ia-ti talentul ala al tau si pune-l in slujba lor cu empatie si bunatate. Asculta-ti clientii, ofera-le mai mult decat se asteapta, mergi an extra mile for them, fa-ti site-ul memorabil, fii vulnerabil si deschis si sincer, povesteste si despre luptele tale, fa-ti o comunitate de care sa ai grija ca de familia ta. Si vei vedea ce se intampla :) 



Daca in inima ta visezi la mai multa libertate, mi-as dori sa stii ca "meseria" asta de digital nomad nu este ceva batut in cuie sau vreun CAEN. Poti sa faci lucrurile exact asa cum vrei tu, in ritmul tau, cu ceea ce ai deja. 

Acum, in lume, exista foarte multa sustinere si exista foarte multi "profesori" care te invata cum sa ai succes cu un business online, pornit cu pasiune si incredere. Alege intotdeauna persoana cu care rezonezi, pe care o admiri instinctiv. 

Nu ai cum sa fii pregatit pentru tot ce va urma, insa daca te simti pregatit sa renunti la scuze, sa nu-ti mai lasi visele sa moara, sa incetezi sa te ascunzi dupa conceptiile altora - te astept cu drag la Scoala de Digital Nomads. Iti garantez ca e o treaba foarte serioasa si ca sunt o profa rea, care nu te lasa pana nu reusesti :) 


Multumesc!!

Huge love & hugs,
Ioana

Read more
Un comentariu:
Etichete: , , , ,

Cum sa-ti descoperi talentele pe care doar TU le ai



Te-ai saturat sa citesti citate pompoase sau sa ti se spuna sa "iti urmezi sufletul" sau "sa fii tu insuti"? Me too! Pana la urma, ce naiba inseamna toate astea? Ce anume ar trebui sa faci? 

Daca, in momentul in care cineva te intreaba ce talente ai si ce ai vrea sa daruiesti lumii, te blochezi si habar n-ai ce sa raspunzi, acest articol este pentru tine. 


Exista o intreaga industrie care se bazeaza pe faptul ca ai o mare dorinta si nu stii cum sa ti-o indeplinesti. Zilnic apar sute de coach, de antreprenori, de gurus care iti garanteaza ca - daca te bazezi pe metoda lor - aceasta dorinta se va implini. Eventually. 

Si nu este nimic rau in toate astea. Multi dintre ei stiu ce spun, din proprie experienta, au trecut prin crize personale, s-au ridicat si dau mai departe informatia. Daca rezonezi cu cineva, by all means, follow that inspiration! 

Dar daca nu ai o mare dorinta? Daca nu consideri ca ai vreun talent deosebit? Daca nu stii ce anume ai tu de daruit lumii? Daca te consideri un om "obisnuit", fara talente iesite din comun? Atunci ce faci? 


Lucrand cu studentii mei, am invatat de la ei ca exista doua abordari ale acestei situatii. Fie se lupta sa descopere acel talent pana la epuizare. Fie au decis deja ca ei nu au niciun talent si asta este, mai bine nu fac nimic. 


Iar ambele situatii pleaca de la niste premise false:

1. Considera ca "talentul" asta trebuie sa fie ceva iesit din comun. Adica de genul Beyonce, Halep sau Elizabeth Gilbert. Ca daca nu esti SENZATIONAL la ceva, atunci nici nu merita sa consideri acel talent. 

2. Cauta acel talent cu unicul scop de a-l monetiza. Dorinta este, de fapt, sa aiba o viata mai buna, sa fie liberi si fericiti, si cred ca asta nu este posibil decat daca au bani. Si ca banii nu vin decat daca esti grozav. 

3. Vor sa faca ceva special. Sa ajute lumea, sa o salveze, sa faca diferenta in viata a milioane de oameni dintr-o data. 

4. Prefera sa ii lase pe altii sa decida pentru ei, sa nu incerce nimic, pentru ca "nu merita" sau "mai au de invatat". Sau "Las' ca acum nu sunt pregatit, o sa vina si randul meu". 

5. Vor sa vada tot drumul inainte pana la destinatie. Sa stie pas cu pas ce si cum au de facut. Iar destinatia sa arate exact cum isi imagineaza ei. 

Toate astea sunt niste big huge bullshits! Si stii asta :)


Pai si ce este de facut in acest caz?! 

Societatea a pus o greutare mare pe cuvantul "talent". Si atunci, in loc sa-ti cauti talentul, nu mai bine te uiti dupa "punctele tale forte"? 

Nu toti am venit pe lumea asta sa fim Rihanna sau Oprah. Insa fiecare dintre noi are punctele sale forte: o mare capacitate de a iubi, de a fi pozitiv si optimist, sau o bunatate imensa, sau o intelegere fina a lucrurilor, sau capacitatea de a organiza totul perfect, sau de a sustine pe cei din jur, sau de a vedea lucrurile intr-o lumina diferita, sau de a sintetiza informatia, sau de a oferi claritate, sau de a fi fericiti si prin asta sa luminam vietile celor din jur, sau sa comunici si sa impartasesti cu cei din jur idei si povesti. 

De obicei, aceste puncte forte ale noastre - sunt cele pe care le trecem cu vederea, pe care le facem din instinct, complet natural, fara efort. Si atunci nici macar nu le consideram importante. 

Fa o lista cu tot ce faci tu de cand te stii, iar in momentul actiunii timpul si spatiul dispar. 

Repeta acele lucruri in fiecare zi, traieste dupa aceste valori ale tale. Recunoaste-ti punctele forte si aplica-le ori de cate ori poti. 


Sa-ti dau un exemplu personal: 

Unele dintre punctele mele forte sunt loialitatea si iubirea. Da, basically, sunt un fel de Retriever :)) 

* I stick with ma people no matter what. Ma duc pana in panzele albe pentru oamenii pe care ii ador. Si nu doar atat: sunt loiala caselor, locurilor pe unde calatoresc, cartilor pe care le citesc, coach-ilor pe care ii urmaresc. 

* I love EVERYTHING. Am o capacitate imensa de iubire. Sunt acel gen de om care gaseste ceva bun, frumos si iubibil in orice si in oricine. De la natura la orase, de la oameni de tot felul la situatii complicate. Mereu gasesc o portita de iubire in lumea asta. 

Pe langa punctele astea de baza, comunic usor cu cei din jur, mai ales in scris.  

Si practicand chestiile astea zi de zi, s-au deschis niste oportunitati: am inceput sa scriu pe blog (acum un milion de ani:), am ramas loiala viselor mele cand au aparut si asta a dus la implinirea lor, iar viata mea este plina de iubire. Cum se vede asta din interior? 

* oamenii se ofera sa ma ajute inainte de a le cere ceva. Toti oamenii imi zambesc tot timpul, sunt buni si intelegatori si deschisi. 

* toate serviciile pe care le cumpar sunt perfecte, fara nicio exagerare. (de la uber/ taxi, la hoteluri si apartamente, la banci, la carti si cursuri, la produse, la... orice). No issues. just perfection. 

* toate lucrurile marunte care imi plac si pe care le iubesc - apar in viata mea tot timpul. Like magic. 

* studentii mei mi-au devenit prieteni in timp, pt ca simt ce le ofer eu, dincolo de cursuri. Iubire si sustinere. 

* inclusiv banii ma iubesc si le cam place sa fie in viata mea, pt ca si eu ii iubesc, ii respect si le ofer toata libertatea din lume: sa vina si sa plece cu usurinta, sa implineasca un scop clar adica sa aiba o misiune si sa facem totul impreuna, cu un motiv: feeling good & having fun. (am si un curs inspirat despre cum sa te imprietenesti cu banii:)



Deci cum sa-ti descoperi talentele pe care doar tu le ai? 


* Gandeste-te la ce faci super usor si rapid si se simte bine. Poate fi de la un zambet, la reparat un laptop. De la iubit florile, la gasit cazarile perfecte. De la organizare, la desenat rochii. De la fotografie, la ascultat pe cei din jur. 

* Fa din punctele tale forte un mod de viata. Aplica-le constient si constant. 

* Daca ai o lista cu aceste puncte forte - gandeste-te cum ai putea sa le "impachetezi" si sa le faci publice. Nu trebuie sa te nisezi si nici sa "faci" bani din asta, ci sa incorporezi cat mai multe dintre ele in viata ta si a celor din jur. 


Adevarul e simplu si clar: indiferent ce drum alegi in viata, ce faci sau nu faci, cati bani ai, ce relatii ai = singurul lucru care te va face complet fericit este sa traiesti si sa practici aceste puncte forte / talente pe care le ai. Si da, poti sa refuzi sa o faci (pt ca "nu-s importante"), insa asta este cea mai scurta cale spre neimplinire. 


Asta inseamna sa fii tu insuti ->

Sa te joci in fiecare zi cu darurile si talentele pe care le ai deja. 



And remember - the world doesn't need perfection, the world needs more kindness. 


Let’s start from here to create the life of your dreams:

* indicates required






Read more
Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,
Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările


Dupa saptamani de banana bread si panica, dupa ce am terminat Netflix-ul si hartia igienica, dupa ce am testat iesitul din casa cu declaratie si statul pe canapea ore in sir, a venit momentul in care ne intrebam "oare cum va decurge viata noastra dupa toate astea?". Ce va fi mai departe? 

Din punctul meu de vedere, avem parte de o pauza de la fuga aia continua, pe care o luasem de buna, fie care era ok sau nu prea. O pauza in care sa stam cu noi insine si sa ne analizam viata - ce ne mai place si ce nu. Ce vrem sa mearga cu noi mai departe si ce anume din noi "striga" dupa schimbare. 

Recunosc, au fost zile in care am deschis facebook-ul si m-a luat panica. Zgomotul de acolo este de proportii biblice. Si cred ca intrece orice virus. De fapt, asta e virusul - zgomotul infernal al fricilor din mintea noastra. 

Daca e sa ne luam dupa fapte - datele sunt incurajatoare, economiile sunt sustinute, oamenii se vindeca. Frica si panica NU sunt fapte, insa au un rol excelent in viata noastra. CUM altfel sa incetam sa mai gandim automat? Cum altfel sa ne enervam si sa dam cu vechiul de pamant si sa alegem altceva? 

Situatia asta ne "forteaza" sa facem ce ne-am dorit ATAT DE TARE: sa stam mai mult acasa, sa visam la ce ne place, sa ne facem un business propriu, sa ne redescoperim placerile, sa scriem, sa pictam, sa dansam. etc.

Uita-te putin si analizeaza situatia - nu iti este frica de moarte. Iti este frica de viata netraita, de regrete. 

Nu iti este frica de stat in casa si izolare - iti este frica sa te intalnesti cu tine si sa accepti ca vrei mai mult. 

Nu iti este frica de lipsa si economie si bani si saracie. Iti este frica de cat de mult meriti si de ce poti sa ai, numai sa ceri. Iti este frica de propria putere. 

Nu iti este frica de moartea altora. Iti este frica de ce simti tu, iti este frica sa-ti simti durerea si sa fii vulnerabil. 

Nu iti este frica de mizerie, foamete sau ca n-ai suficient. Ti-e frica sa recunosti ca ti-e bine cu mult mai putin, ca nu cumva sa ramai cu putin. Ceea ce este absurd! Cu cat esti mai multumit cu ce ai, cu atat vei fi mai multumit cu ce vei primi. 

Nu ti-e frica deloc sa nu ramai fara job. Ti-e frica sa iesi in lume si sa arati cine esti si cat de misto esti. 

Nu ti-e frica sa nu ai rezultate si bani si succes. Ti-e frica de posibilitatea sa le ai! Ca te vor scoate naibii din amortire si vei putea sa gandesti pt tine. cam ceea ce se intampla acum. 

Ne-am impietrit si ne ducem viata pe pilot automat. 

Uneori, ne mai trezim, ne dam seama ca nu ne place ce vedem in viata noastra, cerem altceva, si cand schimbarea apare la usa, o respingem si ne este frica de ea. Daca n-o sa fie bine? Dar daca o sa fie? Hmmm. 

Te-ai gandit ca poate nu pui intrebarea buna? 

Si daca ajungi la concluzia ca - poate - poate totul o sa fie ok, atunci ce anume ti-ai dori? Ce ai aduce nou si fain in viata ta? 

Acum este momentul cel mai potrivit pentru a face un pas spre dorintele tale, daca visezi la independenta si la o viata fericita. 

Acum ai timp sa inveti, sa citesti, sa iti creezi propriul business, sa faci planuri de viitor, sa te asezi la planseta si sa desenezi lumea asa cum ti-o doresti tu - fara sa te mai lasi influentat de frica. 

Singura persoana care te poate face sa pierzi ceva esti tu. 

Singura persoana care te poate face sa castigi ceva esti tu. 

Si doar tu alegi unde vrei sa te incadrezi sau daca mai vrei sa o faci vreodata. 

Sa fii digital nomad nu inseamna nici sa fii blogger, nici influencer, nici scriitor, nici sa calatoresti intensiv, nici sa faci ce fac altii. Poti fi nomad din bucatarie spre dormitor, cu laptopul in brate. Poti fi liber sa locuiesti oriunde vrei, in termenii tai. Poti sa ai un business mic sau urias, in tara la tine sau oriunde in lume. Poti sa "influentezi" 10 sau 100K de oameni. Poti sa lucrezi cu ce oameni alegi tu sa o faci. Poti sa scrii sau nu. Poti sa vinzi ceva sau nu. Poti sa faci proiecte punctuale sau colaborari long term. 

 Citeste aici si cele 11 mituri despre viata de digital nomad. 

Nimeni nu poate decide ce este mai bine pentru tine. 

Iar partea cea mai frumoasa este ca poti alege sa faci ce stii tu, ce iti place tie. Cu siguranta, fiecare dintre noi are talente, daruri, pasiuni si curiozitati intr-un anumit domeniu sau chiar mai multe - iar lumea de acum exact asta te incurajeaza sa faci: sa deschizi laptopul, sa iti faci darurile vizibile online si sa construiesti pas cu pas viata pe care ti-o doresti. 

Niciodata n-a fost mai simplu sa-ti implinesti visele. 

Si tocmai de aceea am hotarat sa redeschid portile virtuale ale Scolii de Digital Nomads, pentru toti cei care vor mai mult de la viata. 


Digital Nomads School este pentru tine daca: 


 * vrei sa iti schimbi mentalitatea si credintele invechite care te impiedica sa ai tot ce vrei. Vrei sa inveti mai multe despre bani, despre libertate, despre energia care creeaza lumea pe care ti-o doresti. 

*  vrei sa afli ce iti place cel mai mult, care sunt talentele tale native si cum le poti darui lumii.

* vrei sa inveti pas cu pas sa iti construiesti un business propriu, da, de acasa, de pe canapea. 

* vrei sa inveti sa-ti faci un site sau sa-l faci mai bun pe cel pe care il ai deja. 

* vrei sa-ti urmezi curiozitatea si pasiunea si sa-ti scrii propria poveste. 

* vrei libertate financiara, de spatiu, de timp, de respirat. 

* esti hotarat sa-ti traiesti viata in termenii tai. 

 * vrei sa redefinesti succesul si sa permiti vietii sa fie buna cu tine. 

* te-ai decis sa ai incredere in tine si ca meriti mai mult. 


Digital Nomads School nu este pentru oricine! Imi iau libertatea de a alege cu cine lucrez. Cum stii ca NU este pt tine? 


* daca nu te intereseaza sa iti faci temele, sa inveti si sa fii provocat. 

* daca te uiti in curtea altora si vrei sa le "copii" exemplul. 

* daca nu crezi in propria ta putere si valoare. 

* daca singurul tau scop este sa supravietuiesti si sa faci niste bani. 

* daca ai diverse incapatanari legate de ce ar trebui sau nu ar trebui sa faci, ca asa e bine sau ca asa fac altii. 

* daca vrei un business pt bani sau like-uri/ faima. 

* daca nu esti dispus sa fii vulnerabil, sincer, deschis cu tine insuti.


Am o gasca de studenti geniala, care de abia asteapta sa te primeasca si sa colaboram. Scoala de Digital Nomads are acum o reducere de 20%. 

Toate detaliile: program, intrebari frecvente, cine sunt si ce spun studentii mei, ce vei invata, cum platesti - le afli direct de pe site-ul scolii. AICI. 

Te astept cu mare drag sa-mi spui propria ta poveste si sa invatam impreunam, sa construim pas cu pas lumea pe care o visezi. 


Multumesc!! 

Huge love & hugs,

Ioana


Acum 4 ani, într-o zi de august, primesc un email cam așa: “În primul rând vreau să te felicit pt tot ceea ce faci și să știi ca te apreciez mult. Deși pot să spun sincer că te invidiez într-un fel pentru că ai viața pe care mi-o doresc, ești o adevărată sursă de inspirație. Mă numesc Andrada, anul acesta am absolvit Facultatea de Drept la Cluj, însă nu vreau să practic acum dreptul. Nu vreau asta pt că îmi doresc să călătoresc și să mă pierd în următorii ani prin lume. Motivul pt care îți trimit acest email este că aș vrea să te întreb cum ai reușit să călătorești atât de mult? Și pe de altă parte, aș vrea să știu dacă există posibilitatea să încep să fac ceea ce ai făcut tu? Nu mă gândesc neapărat să fac bani din asta, ci pur și simplu aș vrea să ajung să împărtășesc oamenilor trăirile mele.” 

Am schimbat câteva emails cu Andrada, s-a înscris la cursul meu de atunci (travel writing), apoi – la doar câteva luni de la prima discuție – m-am uitat pe facebook, să vâd ce mai face. Îmi aduc aminte că am plâns de bucurie. Știam cât de mult își dorește să călătorească și am descoperit că – 1. și-a făcut un site senzațional. 2. scrie des și foarte bine. 3. a plecat în lume exact cum a spus. 4. are niște colaborări uluitoare, care mi-au cam stârnit invidia :)) 

De-a lungul anilor ne-am ocolit cu talent prin Kuala Lumpur, prin Singapore, prin Bali sau prin București, însă am ținut legătura online. Am învățat enorm de la ea – pot spune cu mâna pe inimă că datorită Andradei am prins curaj să cer mai mult de la viață și să accept ajutorul celor din jur. Anul trecut ne-am cunoscut face to face și am văzut ceea ce intuisem doar până atunci – Andrada este genul ăla de om de pus la inimă. Este blândă, bună, frumoasă, cu suflet mare, care vrea să inspire și să ajute oamenii indiferent de ce-i oferă ei viața. Andrada este vulnerabilă, este extraordinar de talentată, știe ce vrea și își urmează visurile cu încăpățânare și pasiune. 

Andrada și Petri – partenerul ei de viață și de călătorii – au un curaj fantastic de a spune NU ideilor vechi și crispate despre cum să-ți trăiești viața și au în ei toată frumusețea nebună a oamenilor care vor mai mult și nu se sfiiesc să ceară asta. 

Lumea este a lor, fără îndoială. Și ne-o oferă, cu generozitate, în dar. 

Iată mai jos povestea Andradei, scrisă cu minunatul ei condei. 




Andrada, cine ești tu și ce faci?

Îmi este destul de greu să răspund la această întrebare, pentru că sunt într-o continuă schimbare. Long story short, la o zi după ce am terminat facultatea, am plecat în lume, la propriu. Am călătorit aproape 4 ani, timp în care am făcut naveta între Asia și Europa. În momentul de față am revenit pe meleaguri românești și lucrez de cu zor la propria mea afacere (care are mare legătură cu călătoriile și despre care vorbim puțin mai târziu) și m-am reprofilat pe Digital Marketing.

Când ți-ai dat seama că vrei mai mult de la viață și că adori să călătorești? 

Cu ideea de a călători am cochetat încă din copilărie, însă nu credeam că voi ajunge vreodată să fac asta pe termen lung. Am fost crescută cu ideea că în viață ceea ce îți place să faci se numește hobby, nu stil de viață. Însă eu, curioasă fiind, mereu mi-am dorit să văd cum este lumea în partea cealaltă a globului.

În timpul facultății am aflat de Couchsurfing, o platformă care avea să vină cu soluții la câteva dintre neliniștile mele. Am început să cazez și să cunosc călători din diferite părți ale lumii. Și cam atât mi-a fost. Eram motivată și inspirată de povestea fiecăruia atât de tare încât m-au făcut să-mi zic “Și eu pot face asta.”

Ce pași ai făcut în sensul ăsta? 

Cel mai important pas pe care l-am facut, din punctul meu de vedere, a fost că nu am stat să analizez prea mult situația de atunci. M-am aruncat cu capul înainte, cu toate resursele pe care le aveam la momentul respectiv. A fost tot sau nimic. Apoi restul au venit de la sine: am început să îmi documentez călătoriile, sa le fac publice, să cunosc oameni cu care împărtășeam aceleași pasiuni și mai tarziu, să am colaborări.

Un alt pas, la fel de important ca și primul, a fost să învăț să acord timp. Rezultatele nu au venit nici peste noapte, nici peste câteva săptămâni. 



Te-a ajutat în vreun fel programul meu de travel? 

Dacă n-ar fi existat programul tău, cel mai probabil și acum aș fi scris doar pentru mine, într-un blog pe care l-aș fi citit doar eu. Știi cum se spune, răspunsul este deja în fiecare dintre noi. Însă de multe ori avem nevoie de confirmări din exterior, piloni care să ne susțină în cazul în care lucrurile nu merg așa cum le-am plănuit. 

Programul tău a fost exact acest pilon pentru mine.

Deși nu aveați niciun fel de background în blogging & fotografie, ați creat niște materiale absolut spectaculoase. Ai scris povești de suflet, le-ai pus acolo, în lume, cu toată iubirea din tine. Ce ați făcut mai exact, cât de greu/ ușor a fost? 

Singura experiență pe care am avut-o în momentul în care am plecat este cea a încăpățânării. Știam bine că dacă îmi pun ceva în minte, caut soluții. A fost provocator și intens dar foarte frumos, în același timp.

Aș putea spune că am fost într-o luptă continuă: uneori nu aveam semnal sau conexiune la internet și oricât mi-ar fi plăcut să scriu în timp real, nu puteam; alteori, nu voiam să scriu și nu voiam să împărtășesc cu nimeni ce trăiam. Am și locuri și oameni despre care nu voi scrie, din prea multă iubire pe care le-o port. 

Așa cum vezi, încă încerc să creez o balanță potrivită între ceea ce simt și ceea ce scriu.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o legată de site-ul tău? 

Cel mai satisfăcător lucru a fost să pot să îmbrățișez oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului, și care mi-au devenit și prieteni între timp. 

Pe lângă asta, nici colaborările pe care le-am avut datorită blogului nu ar trebui neglijate.



Ai visat la călătorii de mică, ai lăsat în urmă toată lumea "cunoscută" și te-ai avântat în viață. A fost o decizie bună? 

Să plec în lume a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Am învățat foarte multe, am văzut foarte multe și am lăsat părticele din mine peste tot pe unde am fost. 

Îmi aduc aminte și acum când am citit pe site-ul tău despre primele colaborări cu resorturi de 5 stele. Am stat câteva minute cu gura căscată:))) Și nu pentru că aveam vreo îndoială în ce vă privește, ci pentru că eu nu făceam așa ceva:)) Și da, de multe ori m-am inspirat de la voi și v-am urmat pașii. 

Haha, ce amuzant. Înseamnă că tot ceea ce ne înveți în cursurile tale dă rezultate. 

Da, am experimentat toate tipurile de cazări, de la a dormi cu 25 de persoane în camera, la hoteluri de 5 stele. Nu pot spune că le prefer pe unele sau pe altele, ci mai degrabă așa cum spuneam și mai sus, am fost încăpătânată să-mi arăt că se poate.

Acum citesc poveștile tale și nu mă mai satur, sunt addictive. Ai un dar extraordinar de a ne implica în povestea ta, indiferent în ce limbă scrii. Fotografiile sunt out of this world. Iar acum ai lansat un magazin online cu produse pentru iubitorii de călătorii - care, trebuie sa-ți spun - arată exact ca în visele mele! Este MINUNAT. 

Mulțumesc pentru că mă citești în continuare. Cu scrisul am momente și momente. Dar îmi propun să fiu constantă pentru că mai am o mulțime de lucruri de scris și fotografii de arătat. 



De când m-am întors acasă am creat Lumea-n Dar, un magazine online cu produse cu spirit de aventură, pentru iubitorii de călătorii. Majoritatea design-urilor sunt creionate de mine, într-o noaptea târzie, în Vietnam. Am gândit și creat niște produse practice dar și cu dimensiuni potrivite.

Fiecare design are povestea lui. Spre exemplu ,“Cu capu-n nori” reprezintă o fată care este cu capul în nori. Este exact povestea vieții mele. “Mă duc în lume” este un alt concept care reprezintă cuvintele pe care le scoteam destul de des pe gură în copilărie.

Ce iubesc cel mai mult la tine este vulnerabilitatea. Emoția pe care o pui în spatele lucrurilor simple. O faci cu atâta iubire și talent, încât totul prinde aripi. Totul are sens. Cum definești tu libertatea, Andrada? Ce are sens pentru tine? 

Trebuie să recunosc că nici după 4 ani nu îmi este ușor să mă expun. Și mai ales ca am avut perioade în care eram cu un picior în groapă și cu unul afară. Am scris, am șters, am scris, iar am sters ca mai apoi să închid laptopul și să nu mai scriu nimic. Din păcate, gândurile ne urmăresc oriunde ne-am duce iar călătoriile pe termen lung mai au și dezavantaje.

Cu toate astea, am vrut să rămân autentică și naturală, să scriu exact așa cum simt, fără să încerc să menajez sau să ridic în slăvi. 

Pentru mine libertatea înseamnă curajul de a face ceea ce îți dorești și de a fi bun în ceea ce faci.


Cum vezi tu "ocupația" de digital nomad? 

A fi digital nomad îți oferă posibilitatea de a munci de oriunde, atâta timp cât ai o conexiune la internet. Eu cred că mi se potrivește destul de bine, mai ales că nu îmi face o deosebită plăcere să fiu înconjurată zilnic de oameni.

Ce te vezi făcând long term? Vise secrete?

Long term îmi doresc să fac ceea ce fac acum, să îmi păstrez libertatea de muncă și să cresc Lumea-n Dar. Mai am și blogul de călătorii, o cafenea super cool și o viitoare agenție de PR de care mă ocup.



Unde vă găsim acum?

Fizic ne găsești în Cluj (cu programare prealabilă că încă mai avem dor de ducă în sânge). Dar online suntem pe Facebook, Instagram și LinkedIn cu toate proiectele.

Mulțumim, Andrada & Petri! 





In anul 2007, cand am dat prima data Sign In pe site-ul meu, habar n-aveam care e treaba cu blogurile, iar de digital nomads nici nu auzisem. Mai mult, nu imi doream sa calatoresc. Citeam si eu ca tot omu' diverse chestii pe net, iar visele mele din acel moment erau legate de un job ca sa platesc chiria in Bucuresti si, poate... candva, mai multa libertate. Iar singura libertate pe care mi-o imaginam era sa lucrez remote pentru altii, nu sa fiu pe cont propriu. 

Eram atunci intr-o perioada de mari schimbari. De relatii, de case, de joburi, de viziuni asupra vietii. Si dupa ce ca iesisem dintr-o poveste dupa 14 ani, schimbasem 4 apartamente in Bucuresti in 18 luni, mai dadusem si gres cu un mini-business inceput cu foarte mult entuziasm. 

Mai pe la inceputul anului 2007, imi facusem o revista online, fara sa stiu prea multe despre online (experienta mea era de un an jumate in domeniu). Si am incercat sa scriu la revista ce credeam eu ca vor altii sa citeasca: moda, filme, carti, sex, relatii, din astea. Era a one woman show si munceam 12 ore pe zi. 

Investisem ceva bani, site-ul prinsese avant, insa bugetele erau mici. Si mi s-a spus asa: "mai bine ti-ai vedea de treaba ta. Nu asa se face business. Mai intai tre' sa inveti, sa muncesti ani de zile, sa vezi care e treaba, si abia apoi - daca, poate - sa incerci sa-ti deschizi ceva. Esti prea tanara, nu ai experienta, n-ai sa poti, e greu, nu e asa... cum vrei tu." 

Si l-am crezut. Pe de o parte, imi intrase deja in cap ce mi se spusese, insa - pe de alta parte - ma razvrateam. Toata viata am facut asta. Daca cineva imi spunea ca "nu pot" sa fac ceva, mvaaai. Just hold ma beer, bitch. 



Asa ca, intr-o zi de toamna, dupa o noapte de bocete, am renuntat la tot: la relatie, la business, la casa. Insa viata in care am pasit atunci nu a fost raiul pe pamant. Ramasesem cu acea indoiala ca poate nu sunt pregatita. 

Si am luat-o cu binisorul. Dupa doua luni mi-am facut blog, pentru ca nu-mi gaseam rostul in noua mea realitate si singurul lucru cunoscut era scrisul, apoi mi-am luat un job si, dupa un timp, alt job. 

Iar acum, privind retrospectiv, anii aia nu au fost neaparat irositi, insa au fost inutili in zbaterea lor. Pentru ca singurul lucru care m-a tinut in viata a fost blogul, nu salariul. Daca aveam un strop de incredere in mine, as fi ramas pe pozitie si m-as fi bazat pe intuitia care imi spunea sa incep inainte de a fi pregatita. Si ca nimic n-o sa aiba sens in afara de ce-mi place mie sa fac. 

A doua transformare a venit in 2009. A inceput cu o calatorie la Amsterdam si cu ochii mei mariti de uimire in fata frumusetii de pe pamantul asta. Apoi o discutie in contradictoriu la compania la care lucram m-a hotarat sa nu mai astept, sa nu mai renunt la mine. Eram deja intr-o relatie noua, eram fericita. Am gasit in casa un DVD cu o prezentare turistica a insulei Tenerife si mi-a placut. Mi-am dat demisia, am luat bilete one-way si dusi am fost. 

Pot spune ca viata mea de digital nomad a inceput din acel moment:) Insa au mai trecut inca 5 ani, pana sa imi dau voie sa merg pe cont propriu si sa-mi implinesc singurul vis pe care il ascundeam cu incapatanare chiar de mine insami: LIBERTATEA! 

Da, am lucrat de aici. NU eram in vacanta :) 

 

Si iata ce am invatat in cei 11 ani de cand sunt digital nomad si cateva mituri despre "meseria" asta: 


1. "Tre' sa fii pregatit, sa stii tot, sa te apuci de treaba in cunostinta de cauza". 

Nimeni nu stie nimic, cu atat mai putin ce va urma. Daca nu incepi acum, tot ce faci este sa-ti amani visele. Mai mult, daca astepti sa devii pregatit, iti garantez ca nu vei incepe prea curand. Sau vreodata. 

Lucrurile se invata din mers, experimentand. Nu vei ramane vesnic la inceput, cu ce te-ai hotarat sa faci in prima zi. Totul evolueaza, singura constanta este schimbarea. 

Toti oamenii de succes spun ca mereu incep ceva care ii entuziasmeaza indiferent de cat de pregatiti, curajosi sau apreciati se simt. 

Daca visele tale conteaza cat de putin, daca TU contezi in ochii tai, incepi imediat, cu ce ai deja. Este cel mai bun 'pachet' pe care il vei primi vreodata: prezentul. 


2. "Tre' sa faci ceva care sa-ti aduca bani". 

Daca intrebi oamenii din jur, majoritatea iti va spune ca "fericirea n-o sa te hraneasca si nici n-o sa-ti plateasca chiria". 

Dar eu te intreb pe tine. Ai avut vreun moment in care sa fii complet fericit, si liber, si entuziasmat, si in care nu ti-a pasat de bani, ca apoi lucrurile sa se rezolve de la sine? Presupun ca raspunsul este un mare DA. 

Ceea ce faci tu pentru sufletul tau nu trebuie sa-ti aduca bani. Insa din starea aia de bucurie si implinire, vor veni idei, actiuni, propuneri care sa-ti asigure traiul. 

Plus, daca ideea ta de fericire este sa fii independent SI bogat, de ce crezi ca Universul ti-ar da doar independenta, nu si bogatie? It's not some kind of bastard, you know. 

Traim intr-o lume in care orice iti propui se poate! Da-ti o sansa, de aici incepe tot. 


3. "Un digital nomad este un fel de vagabond, fara responsabilitati, care face backpacking prin lumea a 3-a". 

Nici n-am cuvinte cate chestii gresite sunt in mitul asta :)) 

Cunosc digital nomads care au niste business-uri fabuloase, de milioane de dolari. Care muncesc, si au echipe, si asigura locuri de munca. Sunt oameni care creeaza si fac viata celor din jur mai buna. Sunt oameni care isi asuma TOATE responsabilitatile. Sunt oameni care calatoresc cand vor, unde vor, care isi permit lux si confort, sau care au casa si merg prin lume doar 2-4 luni/ an, care lucreaza remote din cele mai faine cafenele, care dau inapoi tot ce stiu si fac o mare diferenta in lumea asta. Sunt oameni care te incurajeaza si te fac sa vezi in tine toate posibilitatile. 

Esti cine alegi sa fii. Cum te vede lumea nu este treaba ta. 



4. "Asta nu e un business, e asa... o joaca. Grow up!" 

Ti se pare ca ce face Tim Ferriss, de exemplu, e o joaca? :)) Si nu, nu a inceput cu milioane de followers si nici nu s-a nascut scriitor. 

Sau ti se pare ca Nomadic Matt (Matthew Kepnes) s-a nascut New York Times best seller sau vreun guru in calatorii? Nope, si-a luat un bilet spre Thailanda si asta a fost. A crescut pe parcurs si are un business de 7 cifre/ an. 

Sau Elia Locardi - care are un business serios din fotografie, dar in acelasi timp, este si un excelent profesor, speaker si filantropist. 

Poate spui ca astea sunt nume deja consacrate, insa daca vei merge in lume, vei vedea o multime de digital nomads cu business-uri extrem de serioase, care nu doar ca le aduc libertate si bogatie, ci le ofera si ocazia sa contribuie la viata oamenilor din jurul lor. 


5. "Influensareala asta e o gluma ridicola". 

Daca tu crezi asta, inseamna ca nu te-ai uitat unde trebuie. Nataly si Murad au inceput sa-si faca poze tinandu-se de mana prin lume. De acolo, totul e istorie. Acum au sansa se se implice intr-un business cu diamante conflict-free si sa aduca awareness in aceasta zona atat de controversata - doar pentru ca la inceput, n-au ascultat de nimeni, si au continuat "sarada" cu pozele alea "de manuta". 

Aici poti citi interviul pe care l-am facut cu ei. Calatoresc in jurul lumii si, in continuare, fac bartere cu hoteluri si companii aeriene. 


6. "E prea multa muncaaa". 

N-am sa-ti vand chestia cu "asteapta si totul va veni la tine". Bineinteles ca va trebui sa inveti lucruri noi all the time, ca va trebui sa te desprinzi de conceptii vechi, sa pui mana pe treaba, ca sa zic asa. Si ca vei avea indoieli si frici, de astea nimeni nu este scutit, indiferent de nivel. 

Insa poti sa transformi munca grea si fortata in munca inteligenta, sa o automatizezi (exista acum infinite optiuni sa faci asta), sa iti faci sa-ti fie usor, sa stii ca tot ce faci este pentru tine. 

Sau poti sa ramai la jobul actual si sa muncesti inca vreo cativa ani, ca asta nu e munca grea si, mai ales, pentru altii. 


7. "Da' ce-s nebun sa plec prin lume cu tot ce se intampla acum?" 

* in primul rand, sa fii digital nomad NU inseamna sa vinzi tot si sa traiesti cate 3 zile in alta tara. Poti sa fii digital nomad si din patul tau, din cafeneaua ta preferata sau din satul bunicilor. Si calatoriile le poti face cand vrei tu, unde vrei tu. 

* in al doilea rand, dezastre naturale, boli, terorism si alte chestii exista de cand lumea. Si totusi, cumva, oamenii calatoresc si traiesc bine mersi, fara sa isi asume riscuri si panici inutile. 



8. "Eu nu stiu sa scriu, nu vreau blog." 

Cine ti-a spus ca trebuie sa ai un blog ca sa fii digital nomad? Daca tie iti place sa canti, sa desenezi, sa pictezi sau sa predai - sau daca esti medic, inginer, fotograf, designer sau orice altceva - exista un loc si pentru tine. 

Lumea de abia asteapta sa iti impartasesti exact acel talent pe care doar tu il ai. 

Poti sa fii digital nomad cu un site simplu, pe care iti vinzi propriile "produse": lectii de vioara, coahing, clase de yoga/ dans, vacante exotice, genti de calatorie, rochii din matase, fotografii, sedinte de hipnoterapie, cursuri de engleza, orice iti place tie sa faci. 


9. "Si daca ma satur de calatorii, ce am sa fac dupa?" 

Sau intrebarea mai directa: "io din ce iau o pensie, maica?" 

In primul rand, viata ti se va schimba in moduri atat de neasteptate, incat nici sa vrei, nu poti sa ghicesti (sau sa-ti spuna cineva) ce vei face peste 1-2-10 ani. Raspunsul meu este simplu: iti vei urma intotdeauna curiozitatea si entuziasmul. 

In al doilea rand, daca ai grija de business-ul tau, el va avea grija de tine. Oricand poti adapta si schimba ideea originala. Sa te reorientezi in functie de anumite perioade din viata ta NU este un esec, dimpotriva. Este o dovada de maturitate. 


10. "Pute piataaaa, nu mai este loc, cine sunt eu sa ma apuc acum de asa ceva?!" 

Poate mai exista bloggeri care au fost la Bangkok. Asa, si? Niciunul nu are perspectiva ta asupra lucrurilor. Pe oameni nu ii intereseaza "10 locuri in care sa mananci bine in Bangkok" - ca informatiile astea se gasesc pe net. Oamenii vor sa simta ceva, sa le aduci o perspectiva personala, intima despre locuri si viata. 

Poate mai exista business-uri ca cel pe care l-ai face tu. Concurenta este un lucru bun, iar in ultimii ani - accentul se pune mai mult pe colaborare, decat pe lupta aia acerba dintre branduri. 

Este loc pentru toata lumea pe pamantul asta. Ideea aia cu "pute piata" vine din scarcity, din credinta ca "nu e niciodata suficient", care stii si tu ca nu este adevarata. Loc este si va fi intotdeauna pentru business-urile facute din suflet, iubite si gandite si construite cu bunatate si atentie pentru cei din jur. 

Cine esti tu sa NU te apuci de asa ceva? Cu fiecare clipa amanata, nu doar ca ii privezi pe oameni de darul si talentul tau, ci te privezi pe tine de o viata libera si fericita. 


11. "Dar daca nu am clienti si nu reusesc?" 

Oamenii nu dau doi bani pe ce stii tu si pe ce ai invatat sau pe ce produse grozave pui tu acolo in lume. Insa oamenilor le pasa de cum ii faci sa se simta. 

Ia-ti talentul ala al tau si pune-l in slujba lor cu empatie si bunatate. Asculta-ti clientii, ofera-le mai mult decat se asteapta, mergi an extra mile for them, fa-ti site-ul memorabil, fii vulnerabil si deschis si sincer, povesteste si despre luptele tale, fa-ti o comunitate de care sa ai grija ca de familia ta. Si vei vedea ce se intampla :) 



Daca in inima ta visezi la mai multa libertate, mi-as dori sa stii ca "meseria" asta de digital nomad nu este ceva batut in cuie sau vreun CAEN. Poti sa faci lucrurile exact asa cum vrei tu, in ritmul tau, cu ceea ce ai deja. 

Acum, in lume, exista foarte multa sustinere si exista foarte multi "profesori" care te invata cum sa ai succes cu un business online, pornit cu pasiune si incredere. Alege intotdeauna persoana cu care rezonezi, pe care o admiri instinctiv. 

Nu ai cum sa fii pregatit pentru tot ce va urma, insa daca te simti pregatit sa renunti la scuze, sa nu-ti mai lasi visele sa moara, sa incetezi sa te ascunzi dupa conceptiile altora - te astept cu drag la Scoala de Digital Nomads. Iti garantez ca e o treaba foarte serioasa si ca sunt o profa rea, care nu te lasa pana nu reusesti :) 


Multumesc!!

Huge love & hugs,
Ioana



Te-ai saturat sa citesti citate pompoase sau sa ti se spuna sa "iti urmezi sufletul" sau "sa fii tu insuti"? Me too! Pana la urma, ce naiba inseamna toate astea? Ce anume ar trebui sa faci? 

Daca, in momentul in care cineva te intreaba ce talente ai si ce ai vrea sa daruiesti lumii, te blochezi si habar n-ai ce sa raspunzi, acest articol este pentru tine. 


Exista o intreaga industrie care se bazeaza pe faptul ca ai o mare dorinta si nu stii cum sa ti-o indeplinesti. Zilnic apar sute de coach, de antreprenori, de gurus care iti garanteaza ca - daca te bazezi pe metoda lor - aceasta dorinta se va implini. Eventually. 

Si nu este nimic rau in toate astea. Multi dintre ei stiu ce spun, din proprie experienta, au trecut prin crize personale, s-au ridicat si dau mai departe informatia. Daca rezonezi cu cineva, by all means, follow that inspiration! 

Dar daca nu ai o mare dorinta? Daca nu consideri ca ai vreun talent deosebit? Daca nu stii ce anume ai tu de daruit lumii? Daca te consideri un om "obisnuit", fara talente iesite din comun? Atunci ce faci? 


Lucrand cu studentii mei, am invatat de la ei ca exista doua abordari ale acestei situatii. Fie se lupta sa descopere acel talent pana la epuizare. Fie au decis deja ca ei nu au niciun talent si asta este, mai bine nu fac nimic. 


Iar ambele situatii pleaca de la niste premise false:

1. Considera ca "talentul" asta trebuie sa fie ceva iesit din comun. Adica de genul Beyonce, Halep sau Elizabeth Gilbert. Ca daca nu esti SENZATIONAL la ceva, atunci nici nu merita sa consideri acel talent. 

2. Cauta acel talent cu unicul scop de a-l monetiza. Dorinta este, de fapt, sa aiba o viata mai buna, sa fie liberi si fericiti, si cred ca asta nu este posibil decat daca au bani. Si ca banii nu vin decat daca esti grozav. 

3. Vor sa faca ceva special. Sa ajute lumea, sa o salveze, sa faca diferenta in viata a milioane de oameni dintr-o data. 

4. Prefera sa ii lase pe altii sa decida pentru ei, sa nu incerce nimic, pentru ca "nu merita" sau "mai au de invatat". Sau "Las' ca acum nu sunt pregatit, o sa vina si randul meu". 

5. Vor sa vada tot drumul inainte pana la destinatie. Sa stie pas cu pas ce si cum au de facut. Iar destinatia sa arate exact cum isi imagineaza ei. 

Toate astea sunt niste big huge bullshits! Si stii asta :)


Pai si ce este de facut in acest caz?! 

Societatea a pus o greutare mare pe cuvantul "talent". Si atunci, in loc sa-ti cauti talentul, nu mai bine te uiti dupa "punctele tale forte"? 

Nu toti am venit pe lumea asta sa fim Rihanna sau Oprah. Insa fiecare dintre noi are punctele sale forte: o mare capacitate de a iubi, de a fi pozitiv si optimist, sau o bunatate imensa, sau o intelegere fina a lucrurilor, sau capacitatea de a organiza totul perfect, sau de a sustine pe cei din jur, sau de a vedea lucrurile intr-o lumina diferita, sau de a sintetiza informatia, sau de a oferi claritate, sau de a fi fericiti si prin asta sa luminam vietile celor din jur, sau sa comunici si sa impartasesti cu cei din jur idei si povesti. 

De obicei, aceste puncte forte ale noastre - sunt cele pe care le trecem cu vederea, pe care le facem din instinct, complet natural, fara efort. Si atunci nici macar nu le consideram importante. 

Fa o lista cu tot ce faci tu de cand te stii, iar in momentul actiunii timpul si spatiul dispar. 

Repeta acele lucruri in fiecare zi, traieste dupa aceste valori ale tale. Recunoaste-ti punctele forte si aplica-le ori de cate ori poti. 


Sa-ti dau un exemplu personal: 

Unele dintre punctele mele forte sunt loialitatea si iubirea. Da, basically, sunt un fel de Retriever :)) 

* I stick with ma people no matter what. Ma duc pana in panzele albe pentru oamenii pe care ii ador. Si nu doar atat: sunt loiala caselor, locurilor pe unde calatoresc, cartilor pe care le citesc, coach-ilor pe care ii urmaresc. 

* I love EVERYTHING. Am o capacitate imensa de iubire. Sunt acel gen de om care gaseste ceva bun, frumos si iubibil in orice si in oricine. De la natura la orase, de la oameni de tot felul la situatii complicate. Mereu gasesc o portita de iubire in lumea asta. 

Pe langa punctele astea de baza, comunic usor cu cei din jur, mai ales in scris.  

Si practicand chestiile astea zi de zi, s-au deschis niste oportunitati: am inceput sa scriu pe blog (acum un milion de ani:), am ramas loiala viselor mele cand au aparut si asta a dus la implinirea lor, iar viata mea este plina de iubire. Cum se vede asta din interior? 

* oamenii se ofera sa ma ajute inainte de a le cere ceva. Toti oamenii imi zambesc tot timpul, sunt buni si intelegatori si deschisi. 

* toate serviciile pe care le cumpar sunt perfecte, fara nicio exagerare. (de la uber/ taxi, la hoteluri si apartamente, la banci, la carti si cursuri, la produse, la... orice). No issues. just perfection. 

* toate lucrurile marunte care imi plac si pe care le iubesc - apar in viata mea tot timpul. Like magic. 

* studentii mei mi-au devenit prieteni in timp, pt ca simt ce le ofer eu, dincolo de cursuri. Iubire si sustinere. 

* inclusiv banii ma iubesc si le cam place sa fie in viata mea, pt ca si eu ii iubesc, ii respect si le ofer toata libertatea din lume: sa vina si sa plece cu usurinta, sa implineasca un scop clar adica sa aiba o misiune si sa facem totul impreuna, cu un motiv: feeling good & having fun. (am si un curs inspirat despre cum sa te imprietenesti cu banii:)



Deci cum sa-ti descoperi talentele pe care doar tu le ai? 


* Gandeste-te la ce faci super usor si rapid si se simte bine. Poate fi de la un zambet, la reparat un laptop. De la iubit florile, la gasit cazarile perfecte. De la organizare, la desenat rochii. De la fotografie, la ascultat pe cei din jur. 

* Fa din punctele tale forte un mod de viata. Aplica-le constient si constant. 

* Daca ai o lista cu aceste puncte forte - gandeste-te cum ai putea sa le "impachetezi" si sa le faci publice. Nu trebuie sa te nisezi si nici sa "faci" bani din asta, ci sa incorporezi cat mai multe dintre ele in viata ta si a celor din jur. 


Adevarul e simplu si clar: indiferent ce drum alegi in viata, ce faci sau nu faci, cati bani ai, ce relatii ai = singurul lucru care te va face complet fericit este sa traiesti si sa practici aceste puncte forte / talente pe care le ai. Si da, poti sa refuzi sa o faci (pt ca "nu-s importante"), insa asta este cea mai scurta cale spre neimplinire. 


Asta inseamna sa fii tu insuti ->

Sa te joci in fiecare zi cu darurile si talentele pe care le ai deja. 



And remember - the world doesn't need perfection, the world needs more kindness. 


Let’s start from here to create the life of your dreams:

* indicates required
Dupa saptamani de banana bread si panica, dupa ce am terminat Netflix-ul si hartia igienica, dupa ce am testat iesitul din casa cu declaratie si statul pe canapea ore in sir, a venit momentul in care ne intrebam "oare cum va decurge viata noastra dupa toate astea?". Ce va fi mai departe? 

Din punctul meu de vedere, avem parte de o pauza de la fuga aia continua, pe care o luasem de buna, fie care era ok sau nu prea. O pauza in care sa stam cu noi insine si sa ne analizam viata - ce ne mai place si ce nu. Ce vrem sa mearga cu noi mai departe si ce anume din noi "striga" dupa schimbare. 

Recunosc, au fost zile in care am deschis facebook-ul si m-a luat panica. Zgomotul de acolo este de proportii biblice. Si cred ca intrece orice virus. De fapt, asta e virusul - zgomotul infernal al fricilor din mintea noastra. 

Daca e sa ne luam dupa fapte - datele sunt incurajatoare, economiile sunt sustinute, oamenii se vindeca. Frica si panica NU sunt fapte, insa au un rol excelent in viata noastra. CUM altfel sa incetam sa mai gandim automat? Cum altfel sa ne enervam si sa dam cu vechiul de pamant si sa alegem altceva? 

Situatia asta ne "forteaza" sa facem ce ne-am dorit ATAT DE TARE: sa stam mai mult acasa, sa visam la ce ne place, sa ne facem un business propriu, sa ne redescoperim placerile, sa scriem, sa pictam, sa dansam. etc.

Uita-te putin si analizeaza situatia - nu iti este frica de moarte. Iti este frica de viata netraita, de regrete. 

Nu iti este frica de stat in casa si izolare - iti este frica sa te intalnesti cu tine si sa accepti ca vrei mai mult. 

Nu iti este frica de lipsa si economie si bani si saracie. Iti este frica de cat de mult meriti si de ce poti sa ai, numai sa ceri. Iti este frica de propria putere. 

Nu iti este frica de moartea altora. Iti este frica de ce simti tu, iti este frica sa-ti simti durerea si sa fii vulnerabil. 

Nu iti este frica de mizerie, foamete sau ca n-ai suficient. Ti-e frica sa recunosti ca ti-e bine cu mult mai putin, ca nu cumva sa ramai cu putin. Ceea ce este absurd! Cu cat esti mai multumit cu ce ai, cu atat vei fi mai multumit cu ce vei primi. 

Nu ti-e frica deloc sa nu ramai fara job. Ti-e frica sa iesi in lume si sa arati cine esti si cat de misto esti. 

Nu ti-e frica sa nu ai rezultate si bani si succes. Ti-e frica de posibilitatea sa le ai! Ca te vor scoate naibii din amortire si vei putea sa gandesti pt tine. cam ceea ce se intampla acum. 

Ne-am impietrit si ne ducem viata pe pilot automat. 

Uneori, ne mai trezim, ne dam seama ca nu ne place ce vedem in viata noastra, cerem altceva, si cand schimbarea apare la usa, o respingem si ne este frica de ea. Daca n-o sa fie bine? Dar daca o sa fie? Hmmm. 

Te-ai gandit ca poate nu pui intrebarea buna? 

Si daca ajungi la concluzia ca - poate - poate totul o sa fie ok, atunci ce anume ti-ai dori? Ce ai aduce nou si fain in viata ta? 

Acum este momentul cel mai potrivit pentru a face un pas spre dorintele tale, daca visezi la independenta si la o viata fericita. 

Acum ai timp sa inveti, sa citesti, sa iti creezi propriul business, sa faci planuri de viitor, sa te asezi la planseta si sa desenezi lumea asa cum ti-o doresti tu - fara sa te mai lasi influentat de frica. 

Singura persoana care te poate face sa pierzi ceva esti tu. 

Singura persoana care te poate face sa castigi ceva esti tu. 

Si doar tu alegi unde vrei sa te incadrezi sau daca mai vrei sa o faci vreodata. 

Sa fii digital nomad nu inseamna nici sa fii blogger, nici influencer, nici scriitor, nici sa calatoresti intensiv, nici sa faci ce fac altii. Poti fi nomad din bucatarie spre dormitor, cu laptopul in brate. Poti fi liber sa locuiesti oriunde vrei, in termenii tai. Poti sa ai un business mic sau urias, in tara la tine sau oriunde in lume. Poti sa "influentezi" 10 sau 100K de oameni. Poti sa lucrezi cu ce oameni alegi tu sa o faci. Poti sa scrii sau nu. Poti sa vinzi ceva sau nu. Poti sa faci proiecte punctuale sau colaborari long term. 

 Citeste aici si cele 11 mituri despre viata de digital nomad. 

Nimeni nu poate decide ce este mai bine pentru tine. 

Iar partea cea mai frumoasa este ca poti alege sa faci ce stii tu, ce iti place tie. Cu siguranta, fiecare dintre noi are talente, daruri, pasiuni si curiozitati intr-un anumit domeniu sau chiar mai multe - iar lumea de acum exact asta te incurajeaza sa faci: sa deschizi laptopul, sa iti faci darurile vizibile online si sa construiesti pas cu pas viata pe care ti-o doresti. 

Niciodata n-a fost mai simplu sa-ti implinesti visele. 

Si tocmai de aceea am hotarat sa redeschid portile virtuale ale Scolii de Digital Nomads, pentru toti cei care vor mai mult de la viata. 


Digital Nomads School este pentru tine daca: 


 * vrei sa iti schimbi mentalitatea si credintele invechite care te impiedica sa ai tot ce vrei. Vrei sa inveti mai multe despre bani, despre libertate, despre energia care creeaza lumea pe care ti-o doresti. 

*  vrei sa afli ce iti place cel mai mult, care sunt talentele tale native si cum le poti darui lumii.

* vrei sa inveti pas cu pas sa iti construiesti un business propriu, da, de acasa, de pe canapea. 

* vrei sa inveti sa-ti faci un site sau sa-l faci mai bun pe cel pe care il ai deja. 

* vrei sa-ti urmezi curiozitatea si pasiunea si sa-ti scrii propria poveste. 

* vrei libertate financiara, de spatiu, de timp, de respirat. 

* esti hotarat sa-ti traiesti viata in termenii tai. 

 * vrei sa redefinesti succesul si sa permiti vietii sa fie buna cu tine. 

* te-ai decis sa ai incredere in tine si ca meriti mai mult. 


Digital Nomads School nu este pentru oricine! Imi iau libertatea de a alege cu cine lucrez. Cum stii ca NU este pt tine? 


* daca nu te intereseaza sa iti faci temele, sa inveti si sa fii provocat. 

* daca te uiti in curtea altora si vrei sa le "copii" exemplul. 

* daca nu crezi in propria ta putere si valoare. 

* daca singurul tau scop este sa supravietuiesti si sa faci niste bani. 

* daca ai diverse incapatanari legate de ce ar trebui sau nu ar trebui sa faci, ca asa e bine sau ca asa fac altii. 

* daca vrei un business pt bani sau like-uri/ faima. 

* daca nu esti dispus sa fii vulnerabil, sincer, deschis cu tine insuti.


Am o gasca de studenti geniala, care de abia asteapta sa te primeasca si sa colaboram. Scoala de Digital Nomads are acum o reducere de 20%. 

Toate detaliile: program, intrebari frecvente, cine sunt si ce spun studentii mei, ce vei invata, cum platesti - le afli direct de pe site-ul scolii. AICI. 

Te astept cu mare drag sa-mi spui propria ta poveste si sa invatam impreunam, sa construim pas cu pas lumea pe care o visezi. 


Multumesc!! 

Huge love & hugs,

Ioana


Acum 4 ani, într-o zi de august, primesc un email cam așa: “În primul rând vreau să te felicit pt tot ceea ce faci și să știi ca te apreciez mult. Deși pot să spun sincer că te invidiez într-un fel pentru că ai viața pe care mi-o doresc, ești o adevărată sursă de inspirație. Mă numesc Andrada, anul acesta am absolvit Facultatea de Drept la Cluj, însă nu vreau să practic acum dreptul. Nu vreau asta pt că îmi doresc să călătoresc și să mă pierd în următorii ani prin lume. Motivul pt care îți trimit acest email este că aș vrea să te întreb cum ai reușit să călătorești atât de mult? Și pe de altă parte, aș vrea să știu dacă există posibilitatea să încep să fac ceea ce ai făcut tu? Nu mă gândesc neapărat să fac bani din asta, ci pur și simplu aș vrea să ajung să împărtășesc oamenilor trăirile mele.” 

Am schimbat câteva emails cu Andrada, s-a înscris la cursul meu de atunci (travel writing), apoi – la doar câteva luni de la prima discuție – m-am uitat pe facebook, să vâd ce mai face. Îmi aduc aminte că am plâns de bucurie. Știam cât de mult își dorește să călătorească și am descoperit că – 1. și-a făcut un site senzațional. 2. scrie des și foarte bine. 3. a plecat în lume exact cum a spus. 4. are niște colaborări uluitoare, care mi-au cam stârnit invidia :)) 

De-a lungul anilor ne-am ocolit cu talent prin Kuala Lumpur, prin Singapore, prin Bali sau prin București, însă am ținut legătura online. Am învățat enorm de la ea – pot spune cu mâna pe inimă că datorită Andradei am prins curaj să cer mai mult de la viață și să accept ajutorul celor din jur. Anul trecut ne-am cunoscut face to face și am văzut ceea ce intuisem doar până atunci – Andrada este genul ăla de om de pus la inimă. Este blândă, bună, frumoasă, cu suflet mare, care vrea să inspire și să ajute oamenii indiferent de ce-i oferă ei viața. Andrada este vulnerabilă, este extraordinar de talentată, știe ce vrea și își urmează visurile cu încăpățânare și pasiune. 

Andrada și Petri – partenerul ei de viață și de călătorii – au un curaj fantastic de a spune NU ideilor vechi și crispate despre cum să-ți trăiești viața și au în ei toată frumusețea nebună a oamenilor care vor mai mult și nu se sfiiesc să ceară asta. 

Lumea este a lor, fără îndoială. Și ne-o oferă, cu generozitate, în dar. 

Iată mai jos povestea Andradei, scrisă cu minunatul ei condei. 




Andrada, cine ești tu și ce faci?

Îmi este destul de greu să răspund la această întrebare, pentru că sunt într-o continuă schimbare. Long story short, la o zi după ce am terminat facultatea, am plecat în lume, la propriu. Am călătorit aproape 4 ani, timp în care am făcut naveta între Asia și Europa. În momentul de față am revenit pe meleaguri românești și lucrez de cu zor la propria mea afacere (care are mare legătură cu călătoriile și despre care vorbim puțin mai târziu) și m-am reprofilat pe Digital Marketing.

Când ți-ai dat seama că vrei mai mult de la viață și că adori să călătorești? 

Cu ideea de a călători am cochetat încă din copilărie, însă nu credeam că voi ajunge vreodată să fac asta pe termen lung. Am fost crescută cu ideea că în viață ceea ce îți place să faci se numește hobby, nu stil de viață. Însă eu, curioasă fiind, mereu mi-am dorit să văd cum este lumea în partea cealaltă a globului.

În timpul facultății am aflat de Couchsurfing, o platformă care avea să vină cu soluții la câteva dintre neliniștile mele. Am început să cazez și să cunosc călători din diferite părți ale lumii. Și cam atât mi-a fost. Eram motivată și inspirată de povestea fiecăruia atât de tare încât m-au făcut să-mi zic “Și eu pot face asta.”

Ce pași ai făcut în sensul ăsta? 

Cel mai important pas pe care l-am facut, din punctul meu de vedere, a fost că nu am stat să analizez prea mult situația de atunci. M-am aruncat cu capul înainte, cu toate resursele pe care le aveam la momentul respectiv. A fost tot sau nimic. Apoi restul au venit de la sine: am început să îmi documentez călătoriile, sa le fac publice, să cunosc oameni cu care împărtășeam aceleași pasiuni și mai tarziu, să am colaborări.

Un alt pas, la fel de important ca și primul, a fost să învăț să acord timp. Rezultatele nu au venit nici peste noapte, nici peste câteva săptămâni. 



Te-a ajutat în vreun fel programul meu de travel? 

Dacă n-ar fi existat programul tău, cel mai probabil și acum aș fi scris doar pentru mine, într-un blog pe care l-aș fi citit doar eu. Știi cum se spune, răspunsul este deja în fiecare dintre noi. Însă de multe ori avem nevoie de confirmări din exterior, piloni care să ne susțină în cazul în care lucrurile nu merg așa cum le-am plănuit. 

Programul tău a fost exact acest pilon pentru mine.

Deși nu aveați niciun fel de background în blogging & fotografie, ați creat niște materiale absolut spectaculoase. Ai scris povești de suflet, le-ai pus acolo, în lume, cu toată iubirea din tine. Ce ați făcut mai exact, cât de greu/ ușor a fost? 

Singura experiență pe care am avut-o în momentul în care am plecat este cea a încăpățânării. Știam bine că dacă îmi pun ceva în minte, caut soluții. A fost provocator și intens dar foarte frumos, în același timp.

Aș putea spune că am fost într-o luptă continuă: uneori nu aveam semnal sau conexiune la internet și oricât mi-ar fi plăcut să scriu în timp real, nu puteam; alteori, nu voiam să scriu și nu voiam să împărtășesc cu nimeni ce trăiam. Am și locuri și oameni despre care nu voi scrie, din prea multă iubire pe care le-o port. 

Așa cum vezi, încă încerc să creez o balanță potrivită între ceea ce simt și ceea ce scriu.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o legată de site-ul tău? 

Cel mai satisfăcător lucru a fost să pot să îmbrățișez oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului, și care mi-au devenit și prieteni între timp. 

Pe lângă asta, nici colaborările pe care le-am avut datorită blogului nu ar trebui neglijate.



Ai visat la călătorii de mică, ai lăsat în urmă toată lumea "cunoscută" și te-ai avântat în viață. A fost o decizie bună? 

Să plec în lume a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Am învățat foarte multe, am văzut foarte multe și am lăsat părticele din mine peste tot pe unde am fost. 

Îmi aduc aminte și acum când am citit pe site-ul tău despre primele colaborări cu resorturi de 5 stele. Am stat câteva minute cu gura căscată:))) Și nu pentru că aveam vreo îndoială în ce vă privește, ci pentru că eu nu făceam așa ceva:)) Și da, de multe ori m-am inspirat de la voi și v-am urmat pașii. 

Haha, ce amuzant. Înseamnă că tot ceea ce ne înveți în cursurile tale dă rezultate. 

Da, am experimentat toate tipurile de cazări, de la a dormi cu 25 de persoane în camera, la hoteluri de 5 stele. Nu pot spune că le prefer pe unele sau pe altele, ci mai degrabă așa cum spuneam și mai sus, am fost încăpătânată să-mi arăt că se poate.

Acum citesc poveștile tale și nu mă mai satur, sunt addictive. Ai un dar extraordinar de a ne implica în povestea ta, indiferent în ce limbă scrii. Fotografiile sunt out of this world. Iar acum ai lansat un magazin online cu produse pentru iubitorii de călătorii - care, trebuie sa-ți spun - arată exact ca în visele mele! Este MINUNAT. 

Mulțumesc pentru că mă citești în continuare. Cu scrisul am momente și momente. Dar îmi propun să fiu constantă pentru că mai am o mulțime de lucruri de scris și fotografii de arătat. 



De când m-am întors acasă am creat Lumea-n Dar, un magazine online cu produse cu spirit de aventură, pentru iubitorii de călătorii. Majoritatea design-urilor sunt creionate de mine, într-o noaptea târzie, în Vietnam. Am gândit și creat niște produse practice dar și cu dimensiuni potrivite.

Fiecare design are povestea lui. Spre exemplu ,“Cu capu-n nori” reprezintă o fată care este cu capul în nori. Este exact povestea vieții mele. “Mă duc în lume” este un alt concept care reprezintă cuvintele pe care le scoteam destul de des pe gură în copilărie.

Ce iubesc cel mai mult la tine este vulnerabilitatea. Emoția pe care o pui în spatele lucrurilor simple. O faci cu atâta iubire și talent, încât totul prinde aripi. Totul are sens. Cum definești tu libertatea, Andrada? Ce are sens pentru tine? 

Trebuie să recunosc că nici după 4 ani nu îmi este ușor să mă expun. Și mai ales ca am avut perioade în care eram cu un picior în groapă și cu unul afară. Am scris, am șters, am scris, iar am sters ca mai apoi să închid laptopul și să nu mai scriu nimic. Din păcate, gândurile ne urmăresc oriunde ne-am duce iar călătoriile pe termen lung mai au și dezavantaje.

Cu toate astea, am vrut să rămân autentică și naturală, să scriu exact așa cum simt, fără să încerc să menajez sau să ridic în slăvi. 

Pentru mine libertatea înseamnă curajul de a face ceea ce îți dorești și de a fi bun în ceea ce faci.


Cum vezi tu "ocupația" de digital nomad? 

A fi digital nomad îți oferă posibilitatea de a munci de oriunde, atâta timp cât ai o conexiune la internet. Eu cred că mi se potrivește destul de bine, mai ales că nu îmi face o deosebită plăcere să fiu înconjurată zilnic de oameni.

Ce te vezi făcând long term? Vise secrete?

Long term îmi doresc să fac ceea ce fac acum, să îmi păstrez libertatea de muncă și să cresc Lumea-n Dar. Mai am și blogul de călătorii, o cafenea super cool și o viitoare agenție de PR de care mă ocup.



Unde vă găsim acum?

Fizic ne găsești în Cluj (cu programare prealabilă că încă mai avem dor de ducă în sânge). Dar online suntem pe Facebook, Instagram și LinkedIn cu toate proiectele.

Mulțumim, Andrada & Petri! 





In anul 2007, cand am dat prima data Sign In pe site-ul meu, habar n-aveam care e treaba cu blogurile, iar de digital nomads nici nu auzisem. Mai mult, nu imi doream sa calatoresc. Citeam si eu ca tot omu' diverse chestii pe net, iar visele mele din acel moment erau legate de un job ca sa platesc chiria in Bucuresti si, poate... candva, mai multa libertate. Iar singura libertate pe care mi-o imaginam era sa lucrez remote pentru altii, nu sa fiu pe cont propriu. 

Eram atunci intr-o perioada de mari schimbari. De relatii, de case, de joburi, de viziuni asupra vietii. Si dupa ce ca iesisem dintr-o poveste dupa 14 ani, schimbasem 4 apartamente in Bucuresti in 18 luni, mai dadusem si gres cu un mini-business inceput cu foarte mult entuziasm. 

Mai pe la inceputul anului 2007, imi facusem o revista online, fara sa stiu prea multe despre online (experienta mea era de un an jumate in domeniu). Si am incercat sa scriu la revista ce credeam eu ca vor altii sa citeasca: moda, filme, carti, sex, relatii, din astea. Era a one woman show si munceam 12 ore pe zi. 

Investisem ceva bani, site-ul prinsese avant, insa bugetele erau mici. Si mi s-a spus asa: "mai bine ti-ai vedea de treaba ta. Nu asa se face business. Mai intai tre' sa inveti, sa muncesti ani de zile, sa vezi care e treaba, si abia apoi - daca, poate - sa incerci sa-ti deschizi ceva. Esti prea tanara, nu ai experienta, n-ai sa poti, e greu, nu e asa... cum vrei tu." 

Si l-am crezut. Pe de o parte, imi intrase deja in cap ce mi se spusese, insa - pe de alta parte - ma razvrateam. Toata viata am facut asta. Daca cineva imi spunea ca "nu pot" sa fac ceva, mvaaai. Just hold ma beer, bitch. 



Asa ca, intr-o zi de toamna, dupa o noapte de bocete, am renuntat la tot: la relatie, la business, la casa. Insa viata in care am pasit atunci nu a fost raiul pe pamant. Ramasesem cu acea indoiala ca poate nu sunt pregatita. 

Si am luat-o cu binisorul. Dupa doua luni mi-am facut blog, pentru ca nu-mi gaseam rostul in noua mea realitate si singurul lucru cunoscut era scrisul, apoi mi-am luat un job si, dupa un timp, alt job. 

Iar acum, privind retrospectiv, anii aia nu au fost neaparat irositi, insa au fost inutili in zbaterea lor. Pentru ca singurul lucru care m-a tinut in viata a fost blogul, nu salariul. Daca aveam un strop de incredere in mine, as fi ramas pe pozitie si m-as fi bazat pe intuitia care imi spunea sa incep inainte de a fi pregatita. Si ca nimic n-o sa aiba sens in afara de ce-mi place mie sa fac. 

A doua transformare a venit in 2009. A inceput cu o calatorie la Amsterdam si cu ochii mei mariti de uimire in fata frumusetii de pe pamantul asta. Apoi o discutie in contradictoriu la compania la care lucram m-a hotarat sa nu mai astept, sa nu mai renunt la mine. Eram deja intr-o relatie noua, eram fericita. Am gasit in casa un DVD cu o prezentare turistica a insulei Tenerife si mi-a placut. Mi-am dat demisia, am luat bilete one-way si dusi am fost. 

Pot spune ca viata mea de digital nomad a inceput din acel moment:) Insa au mai trecut inca 5 ani, pana sa imi dau voie sa merg pe cont propriu si sa-mi implinesc singurul vis pe care il ascundeam cu incapatanare chiar de mine insami: LIBERTATEA! 

Da, am lucrat de aici. NU eram in vacanta :) 

 

Si iata ce am invatat in cei 11 ani de cand sunt digital nomad si cateva mituri despre "meseria" asta: 


1. "Tre' sa fii pregatit, sa stii tot, sa te apuci de treaba in cunostinta de cauza". 

Nimeni nu stie nimic, cu atat mai putin ce va urma. Daca nu incepi acum, tot ce faci este sa-ti amani visele. Mai mult, daca astepti sa devii pregatit, iti garantez ca nu vei incepe prea curand. Sau vreodata. 

Lucrurile se invata din mers, experimentand. Nu vei ramane vesnic la inceput, cu ce te-ai hotarat sa faci in prima zi. Totul evolueaza, singura constanta este schimbarea. 

Toti oamenii de succes spun ca mereu incep ceva care ii entuziasmeaza indiferent de cat de pregatiti, curajosi sau apreciati se simt. 

Daca visele tale conteaza cat de putin, daca TU contezi in ochii tai, incepi imediat, cu ce ai deja. Este cel mai bun 'pachet' pe care il vei primi vreodata: prezentul. 


2. "Tre' sa faci ceva care sa-ti aduca bani". 

Daca intrebi oamenii din jur, majoritatea iti va spune ca "fericirea n-o sa te hraneasca si nici n-o sa-ti plateasca chiria". 

Dar eu te intreb pe tine. Ai avut vreun moment in care sa fii complet fericit, si liber, si entuziasmat, si in care nu ti-a pasat de bani, ca apoi lucrurile sa se rezolve de la sine? Presupun ca raspunsul este un mare DA. 

Ceea ce faci tu pentru sufletul tau nu trebuie sa-ti aduca bani. Insa din starea aia de bucurie si implinire, vor veni idei, actiuni, propuneri care sa-ti asigure traiul. 

Plus, daca ideea ta de fericire este sa fii independent SI bogat, de ce crezi ca Universul ti-ar da doar independenta, nu si bogatie? It's not some kind of bastard, you know. 

Traim intr-o lume in care orice iti propui se poate! Da-ti o sansa, de aici incepe tot. 


3. "Un digital nomad este un fel de vagabond, fara responsabilitati, care face backpacking prin lumea a 3-a". 

Nici n-am cuvinte cate chestii gresite sunt in mitul asta :)) 

Cunosc digital nomads care au niste business-uri fabuloase, de milioane de dolari. Care muncesc, si au echipe, si asigura locuri de munca. Sunt oameni care creeaza si fac viata celor din jur mai buna. Sunt oameni care isi asuma TOATE responsabilitatile. Sunt oameni care calatoresc cand vor, unde vor, care isi permit lux si confort, sau care au casa si merg prin lume doar 2-4 luni/ an, care lucreaza remote din cele mai faine cafenele, care dau inapoi tot ce stiu si fac o mare diferenta in lumea asta. Sunt oameni care te incurajeaza si te fac sa vezi in tine toate posibilitatile. 

Esti cine alegi sa fii. Cum te vede lumea nu este treaba ta. 



4. "Asta nu e un business, e asa... o joaca. Grow up!" 

Ti se pare ca ce face Tim Ferriss, de exemplu, e o joaca? :)) Si nu, nu a inceput cu milioane de followers si nici nu s-a nascut scriitor. 

Sau ti se pare ca Nomadic Matt (Matthew Kepnes) s-a nascut New York Times best seller sau vreun guru in calatorii? Nope, si-a luat un bilet spre Thailanda si asta a fost. A crescut pe parcurs si are un business de 7 cifre/ an. 

Sau Elia Locardi - care are un business serios din fotografie, dar in acelasi timp, este si un excelent profesor, speaker si filantropist. 

Poate spui ca astea sunt nume deja consacrate, insa daca vei merge in lume, vei vedea o multime de digital nomads cu business-uri extrem de serioase, care nu doar ca le aduc libertate si bogatie, ci le ofera si ocazia sa contribuie la viata oamenilor din jurul lor. 


5. "Influensareala asta e o gluma ridicola". 

Daca tu crezi asta, inseamna ca nu te-ai uitat unde trebuie. Nataly si Murad au inceput sa-si faca poze tinandu-se de mana prin lume. De acolo, totul e istorie. Acum au sansa se se implice intr-un business cu diamante conflict-free si sa aduca awareness in aceasta zona atat de controversata - doar pentru ca la inceput, n-au ascultat de nimeni, si au continuat "sarada" cu pozele alea "de manuta". 

Aici poti citi interviul pe care l-am facut cu ei. Calatoresc in jurul lumii si, in continuare, fac bartere cu hoteluri si companii aeriene. 


6. "E prea multa muncaaa". 

N-am sa-ti vand chestia cu "asteapta si totul va veni la tine". Bineinteles ca va trebui sa inveti lucruri noi all the time, ca va trebui sa te desprinzi de conceptii vechi, sa pui mana pe treaba, ca sa zic asa. Si ca vei avea indoieli si frici, de astea nimeni nu este scutit, indiferent de nivel. 

Insa poti sa transformi munca grea si fortata in munca inteligenta, sa o automatizezi (exista acum infinite optiuni sa faci asta), sa iti faci sa-ti fie usor, sa stii ca tot ce faci este pentru tine. 

Sau poti sa ramai la jobul actual si sa muncesti inca vreo cativa ani, ca asta nu e munca grea si, mai ales, pentru altii. 


7. "Da' ce-s nebun sa plec prin lume cu tot ce se intampla acum?" 

* in primul rand, sa fii digital nomad NU inseamna sa vinzi tot si sa traiesti cate 3 zile in alta tara. Poti sa fii digital nomad si din patul tau, din cafeneaua ta preferata sau din satul bunicilor. Si calatoriile le poti face cand vrei tu, unde vrei tu. 

* in al doilea rand, dezastre naturale, boli, terorism si alte chestii exista de cand lumea. Si totusi, cumva, oamenii calatoresc si traiesc bine mersi, fara sa isi asume riscuri si panici inutile. 



8. "Eu nu stiu sa scriu, nu vreau blog." 

Cine ti-a spus ca trebuie sa ai un blog ca sa fii digital nomad? Daca tie iti place sa canti, sa desenezi, sa pictezi sau sa predai - sau daca esti medic, inginer, fotograf, designer sau orice altceva - exista un loc si pentru tine. 

Lumea de abia asteapta sa iti impartasesti exact acel talent pe care doar tu il ai. 

Poti sa fii digital nomad cu un site simplu, pe care iti vinzi propriile "produse": lectii de vioara, coahing, clase de yoga/ dans, vacante exotice, genti de calatorie, rochii din matase, fotografii, sedinte de hipnoterapie, cursuri de engleza, orice iti place tie sa faci. 


9. "Si daca ma satur de calatorii, ce am sa fac dupa?" 

Sau intrebarea mai directa: "io din ce iau o pensie, maica?" 

In primul rand, viata ti se va schimba in moduri atat de neasteptate, incat nici sa vrei, nu poti sa ghicesti (sau sa-ti spuna cineva) ce vei face peste 1-2-10 ani. Raspunsul meu este simplu: iti vei urma intotdeauna curiozitatea si entuziasmul. 

In al doilea rand, daca ai grija de business-ul tau, el va avea grija de tine. Oricand poti adapta si schimba ideea originala. Sa te reorientezi in functie de anumite perioade din viata ta NU este un esec, dimpotriva. Este o dovada de maturitate. 


10. "Pute piataaaa, nu mai este loc, cine sunt eu sa ma apuc acum de asa ceva?!" 

Poate mai exista bloggeri care au fost la Bangkok. Asa, si? Niciunul nu are perspectiva ta asupra lucrurilor. Pe oameni nu ii intereseaza "10 locuri in care sa mananci bine in Bangkok" - ca informatiile astea se gasesc pe net. Oamenii vor sa simta ceva, sa le aduci o perspectiva personala, intima despre locuri si viata. 

Poate mai exista business-uri ca cel pe care l-ai face tu. Concurenta este un lucru bun, iar in ultimii ani - accentul se pune mai mult pe colaborare, decat pe lupta aia acerba dintre branduri. 

Este loc pentru toata lumea pe pamantul asta. Ideea aia cu "pute piata" vine din scarcity, din credinta ca "nu e niciodata suficient", care stii si tu ca nu este adevarata. Loc este si va fi intotdeauna pentru business-urile facute din suflet, iubite si gandite si construite cu bunatate si atentie pentru cei din jur. 

Cine esti tu sa NU te apuci de asa ceva? Cu fiecare clipa amanata, nu doar ca ii privezi pe oameni de darul si talentul tau, ci te privezi pe tine de o viata libera si fericita. 


11. "Dar daca nu am clienti si nu reusesc?" 

Oamenii nu dau doi bani pe ce stii tu si pe ce ai invatat sau pe ce produse grozave pui tu acolo in lume. Insa oamenilor le pasa de cum ii faci sa se simta. 

Ia-ti talentul ala al tau si pune-l in slujba lor cu empatie si bunatate. Asculta-ti clientii, ofera-le mai mult decat se asteapta, mergi an extra mile for them, fa-ti site-ul memorabil, fii vulnerabil si deschis si sincer, povesteste si despre luptele tale, fa-ti o comunitate de care sa ai grija ca de familia ta. Si vei vedea ce se intampla :) 



Daca in inima ta visezi la mai multa libertate, mi-as dori sa stii ca "meseria" asta de digital nomad nu este ceva batut in cuie sau vreun CAEN. Poti sa faci lucrurile exact asa cum vrei tu, in ritmul tau, cu ceea ce ai deja. 

Acum, in lume, exista foarte multa sustinere si exista foarte multi "profesori" care te invata cum sa ai succes cu un business online, pornit cu pasiune si incredere. Alege intotdeauna persoana cu care rezonezi, pe care o admiri instinctiv. 

Nu ai cum sa fii pregatit pentru tot ce va urma, insa daca te simti pregatit sa renunti la scuze, sa nu-ti mai lasi visele sa moara, sa incetezi sa te ascunzi dupa conceptiile altora - te astept cu drag la Scoala de Digital Nomads. Iti garantez ca e o treaba foarte serioasa si ca sunt o profa rea, care nu te lasa pana nu reusesti :) 


Multumesc!!

Huge love & hugs,
Ioana



Te-ai saturat sa citesti citate pompoase sau sa ti se spuna sa "iti urmezi sufletul" sau "sa fii tu insuti"? Me too! Pana la urma, ce naiba inseamna toate astea? Ce anume ar trebui sa faci? 

Daca, in momentul in care cineva te intreaba ce talente ai si ce ai vrea sa daruiesti lumii, te blochezi si habar n-ai ce sa raspunzi, acest articol este pentru tine. 


Exista o intreaga industrie care se bazeaza pe faptul ca ai o mare dorinta si nu stii cum sa ti-o indeplinesti. Zilnic apar sute de coach, de antreprenori, de gurus care iti garanteaza ca - daca te bazezi pe metoda lor - aceasta dorinta se va implini. Eventually. 

Si nu este nimic rau in toate astea. Multi dintre ei stiu ce spun, din proprie experienta, au trecut prin crize personale, s-au ridicat si dau mai departe informatia. Daca rezonezi cu cineva, by all means, follow that inspiration! 

Dar daca nu ai o mare dorinta? Daca nu consideri ca ai vreun talent deosebit? Daca nu stii ce anume ai tu de daruit lumii? Daca te consideri un om "obisnuit", fara talente iesite din comun? Atunci ce faci? 


Lucrand cu studentii mei, am invatat de la ei ca exista doua abordari ale acestei situatii. Fie se lupta sa descopere acel talent pana la epuizare. Fie au decis deja ca ei nu au niciun talent si asta este, mai bine nu fac nimic. 


Iar ambele situatii pleaca de la niste premise false:

1. Considera ca "talentul" asta trebuie sa fie ceva iesit din comun. Adica de genul Beyonce, Halep sau Elizabeth Gilbert. Ca daca nu esti SENZATIONAL la ceva, atunci nici nu merita sa consideri acel talent. 

2. Cauta acel talent cu unicul scop de a-l monetiza. Dorinta este, de fapt, sa aiba o viata mai buna, sa fie liberi si fericiti, si cred ca asta nu este posibil decat daca au bani. Si ca banii nu vin decat daca esti grozav. 

3. Vor sa faca ceva special. Sa ajute lumea, sa o salveze, sa faca diferenta in viata a milioane de oameni dintr-o data. 

4. Prefera sa ii lase pe altii sa decida pentru ei, sa nu incerce nimic, pentru ca "nu merita" sau "mai au de invatat". Sau "Las' ca acum nu sunt pregatit, o sa vina si randul meu". 

5. Vor sa vada tot drumul inainte pana la destinatie. Sa stie pas cu pas ce si cum au de facut. Iar destinatia sa arate exact cum isi imagineaza ei. 

Toate astea sunt niste big huge bullshits! Si stii asta :)


Pai si ce este de facut in acest caz?! 

Societatea a pus o greutare mare pe cuvantul "talent". Si atunci, in loc sa-ti cauti talentul, nu mai bine te uiti dupa "punctele tale forte"? 

Nu toti am venit pe lumea asta sa fim Rihanna sau Oprah. Insa fiecare dintre noi are punctele sale forte: o mare capacitate de a iubi, de a fi pozitiv si optimist, sau o bunatate imensa, sau o intelegere fina a lucrurilor, sau capacitatea de a organiza totul perfect, sau de a sustine pe cei din jur, sau de a vedea lucrurile intr-o lumina diferita, sau de a sintetiza informatia, sau de a oferi claritate, sau de a fi fericiti si prin asta sa luminam vietile celor din jur, sau sa comunici si sa impartasesti cu cei din jur idei si povesti. 

De obicei, aceste puncte forte ale noastre - sunt cele pe care le trecem cu vederea, pe care le facem din instinct, complet natural, fara efort. Si atunci nici macar nu le consideram importante. 

Fa o lista cu tot ce faci tu de cand te stii, iar in momentul actiunii timpul si spatiul dispar. 

Repeta acele lucruri in fiecare zi, traieste dupa aceste valori ale tale. Recunoaste-ti punctele forte si aplica-le ori de cate ori poti. 


Sa-ti dau un exemplu personal: 

Unele dintre punctele mele forte sunt loialitatea si iubirea. Da, basically, sunt un fel de Retriever :)) 

* I stick with ma people no matter what. Ma duc pana in panzele albe pentru oamenii pe care ii ador. Si nu doar atat: sunt loiala caselor, locurilor pe unde calatoresc, cartilor pe care le citesc, coach-ilor pe care ii urmaresc. 

* I love EVERYTHING. Am o capacitate imensa de iubire. Sunt acel gen de om care gaseste ceva bun, frumos si iubibil in orice si in oricine. De la natura la orase, de la oameni de tot felul la situatii complicate. Mereu gasesc o portita de iubire in lumea asta. 

Pe langa punctele astea de baza, comunic usor cu cei din jur, mai ales in scris.  

Si practicand chestiile astea zi de zi, s-au deschis niste oportunitati: am inceput sa scriu pe blog (acum un milion de ani:), am ramas loiala viselor mele cand au aparut si asta a dus la implinirea lor, iar viata mea este plina de iubire. Cum se vede asta din interior? 

* oamenii se ofera sa ma ajute inainte de a le cere ceva. Toti oamenii imi zambesc tot timpul, sunt buni si intelegatori si deschisi. 

* toate serviciile pe care le cumpar sunt perfecte, fara nicio exagerare. (de la uber/ taxi, la hoteluri si apartamente, la banci, la carti si cursuri, la produse, la... orice). No issues. just perfection. 

* toate lucrurile marunte care imi plac si pe care le iubesc - apar in viata mea tot timpul. Like magic. 

* studentii mei mi-au devenit prieteni in timp, pt ca simt ce le ofer eu, dincolo de cursuri. Iubire si sustinere. 

* inclusiv banii ma iubesc si le cam place sa fie in viata mea, pt ca si eu ii iubesc, ii respect si le ofer toata libertatea din lume: sa vina si sa plece cu usurinta, sa implineasca un scop clar adica sa aiba o misiune si sa facem totul impreuna, cu un motiv: feeling good & having fun. (am si un curs inspirat despre cum sa te imprietenesti cu banii:)



Deci cum sa-ti descoperi talentele pe care doar tu le ai? 


* Gandeste-te la ce faci super usor si rapid si se simte bine. Poate fi de la un zambet, la reparat un laptop. De la iubit florile, la gasit cazarile perfecte. De la organizare, la desenat rochii. De la fotografie, la ascultat pe cei din jur. 

* Fa din punctele tale forte un mod de viata. Aplica-le constient si constant. 

* Daca ai o lista cu aceste puncte forte - gandeste-te cum ai putea sa le "impachetezi" si sa le faci publice. Nu trebuie sa te nisezi si nici sa "faci" bani din asta, ci sa incorporezi cat mai multe dintre ele in viata ta si a celor din jur. 


Adevarul e simplu si clar: indiferent ce drum alegi in viata, ce faci sau nu faci, cati bani ai, ce relatii ai = singurul lucru care te va face complet fericit este sa traiesti si sa practici aceste puncte forte / talente pe care le ai. Si da, poti sa refuzi sa o faci (pt ca "nu-s importante"), insa asta este cea mai scurta cale spre neimplinire. 


Asta inseamna sa fii tu insuti ->

Sa te joci in fiecare zi cu darurile si talentele pe care le ai deja. 



And remember - the world doesn't need perfection, the world needs more kindness. 


Let’s start from here to create the life of your dreams:

* indicates required
Dupa saptamani de banana bread si panica, dupa ce am terminat Netflix-ul si hartia igienica, dupa ce am testat iesitul din casa cu declaratie si statul pe canapea ore in sir, a venit momentul in care ne intrebam "oare cum va decurge viata noastra dupa toate astea?". Ce va fi mai departe? 

Din punctul meu de vedere, avem parte de o pauza de la fuga aia continua, pe care o luasem de buna, fie care era ok sau nu prea. O pauza in care sa stam cu noi insine si sa ne analizam viata - ce ne mai place si ce nu. Ce vrem sa mearga cu noi mai departe si ce anume din noi "striga" dupa schimbare. 

Recunosc, au fost zile in care am deschis facebook-ul si m-a luat panica. Zgomotul de acolo este de proportii biblice. Si cred ca intrece orice virus. De fapt, asta e virusul - zgomotul infernal al fricilor din mintea noastra. 

Daca e sa ne luam dupa fapte - datele sunt incurajatoare, economiile sunt sustinute, oamenii se vindeca. Frica si panica NU sunt fapte, insa au un rol excelent in viata noastra. CUM altfel sa incetam sa mai gandim automat? Cum altfel sa ne enervam si sa dam cu vechiul de pamant si sa alegem altceva? 

Situatia asta ne "forteaza" sa facem ce ne-am dorit ATAT DE TARE: sa stam mai mult acasa, sa visam la ce ne place, sa ne facem un business propriu, sa ne redescoperim placerile, sa scriem, sa pictam, sa dansam. etc.

Uita-te putin si analizeaza situatia - nu iti este frica de moarte. Iti este frica de viata netraita, de regrete. 

Nu iti este frica de stat in casa si izolare - iti este frica sa te intalnesti cu tine si sa accepti ca vrei mai mult. 

Nu iti este frica de lipsa si economie si bani si saracie. Iti este frica de cat de mult meriti si de ce poti sa ai, numai sa ceri. Iti este frica de propria putere. 

Nu iti este frica de moartea altora. Iti este frica de ce simti tu, iti este frica sa-ti simti durerea si sa fii vulnerabil. 

Nu iti este frica de mizerie, foamete sau ca n-ai suficient. Ti-e frica sa recunosti ca ti-e bine cu mult mai putin, ca nu cumva sa ramai cu putin. Ceea ce este absurd! Cu cat esti mai multumit cu ce ai, cu atat vei fi mai multumit cu ce vei primi. 

Nu ti-e frica deloc sa nu ramai fara job. Ti-e frica sa iesi in lume si sa arati cine esti si cat de misto esti. 

Nu ti-e frica sa nu ai rezultate si bani si succes. Ti-e frica de posibilitatea sa le ai! Ca te vor scoate naibii din amortire si vei putea sa gandesti pt tine. cam ceea ce se intampla acum. 

Ne-am impietrit si ne ducem viata pe pilot automat. 

Uneori, ne mai trezim, ne dam seama ca nu ne place ce vedem in viata noastra, cerem altceva, si cand schimbarea apare la usa, o respingem si ne este frica de ea. Daca n-o sa fie bine? Dar daca o sa fie? Hmmm. 

Te-ai gandit ca poate nu pui intrebarea buna? 

Si daca ajungi la concluzia ca - poate - poate totul o sa fie ok, atunci ce anume ti-ai dori? Ce ai aduce nou si fain in viata ta? 

Acum este momentul cel mai potrivit pentru a face un pas spre dorintele tale, daca visezi la independenta si la o viata fericita. 

Acum ai timp sa inveti, sa citesti, sa iti creezi propriul business, sa faci planuri de viitor, sa te asezi la planseta si sa desenezi lumea asa cum ti-o doresti tu - fara sa te mai lasi influentat de frica. 

Singura persoana care te poate face sa pierzi ceva esti tu. 

Singura persoana care te poate face sa castigi ceva esti tu. 

Si doar tu alegi unde vrei sa te incadrezi sau daca mai vrei sa o faci vreodata. 

Sa fii digital nomad nu inseamna nici sa fii blogger, nici influencer, nici scriitor, nici sa calatoresti intensiv, nici sa faci ce fac altii. Poti fi nomad din bucatarie spre dormitor, cu laptopul in brate. Poti fi liber sa locuiesti oriunde vrei, in termenii tai. Poti sa ai un business mic sau urias, in tara la tine sau oriunde in lume. Poti sa "influentezi" 10 sau 100K de oameni. Poti sa lucrezi cu ce oameni alegi tu sa o faci. Poti sa scrii sau nu. Poti sa vinzi ceva sau nu. Poti sa faci proiecte punctuale sau colaborari long term. 

 Citeste aici si cele 11 mituri despre viata de digital nomad. 

Nimeni nu poate decide ce este mai bine pentru tine. 

Iar partea cea mai frumoasa este ca poti alege sa faci ce stii tu, ce iti place tie. Cu siguranta, fiecare dintre noi are talente, daruri, pasiuni si curiozitati intr-un anumit domeniu sau chiar mai multe - iar lumea de acum exact asta te incurajeaza sa faci: sa deschizi laptopul, sa iti faci darurile vizibile online si sa construiesti pas cu pas viata pe care ti-o doresti. 

Niciodata n-a fost mai simplu sa-ti implinesti visele. 

Si tocmai de aceea am hotarat sa redeschid portile virtuale ale Scolii de Digital Nomads, pentru toti cei care vor mai mult de la viata. 


Digital Nomads School este pentru tine daca: 


 * vrei sa iti schimbi mentalitatea si credintele invechite care te impiedica sa ai tot ce vrei. Vrei sa inveti mai multe despre bani, despre libertate, despre energia care creeaza lumea pe care ti-o doresti. 

*  vrei sa afli ce iti place cel mai mult, care sunt talentele tale native si cum le poti darui lumii.

* vrei sa inveti pas cu pas sa iti construiesti un business propriu, da, de acasa, de pe canapea. 

* vrei sa inveti sa-ti faci un site sau sa-l faci mai bun pe cel pe care il ai deja. 

* vrei sa-ti urmezi curiozitatea si pasiunea si sa-ti scrii propria poveste. 

* vrei libertate financiara, de spatiu, de timp, de respirat. 

* esti hotarat sa-ti traiesti viata in termenii tai. 

 * vrei sa redefinesti succesul si sa permiti vietii sa fie buna cu tine. 

* te-ai decis sa ai incredere in tine si ca meriti mai mult. 


Digital Nomads School nu este pentru oricine! Imi iau libertatea de a alege cu cine lucrez. Cum stii ca NU este pt tine? 


* daca nu te intereseaza sa iti faci temele, sa inveti si sa fii provocat. 

* daca te uiti in curtea altora si vrei sa le "copii" exemplul. 

* daca nu crezi in propria ta putere si valoare. 

* daca singurul tau scop este sa supravietuiesti si sa faci niste bani. 

* daca ai diverse incapatanari legate de ce ar trebui sau nu ar trebui sa faci, ca asa e bine sau ca asa fac altii. 

* daca vrei un business pt bani sau like-uri/ faima. 

* daca nu esti dispus sa fii vulnerabil, sincer, deschis cu tine insuti.


Am o gasca de studenti geniala, care de abia asteapta sa te primeasca si sa colaboram. Scoala de Digital Nomads are acum o reducere de 20%. 

Toate detaliile: program, intrebari frecvente, cine sunt si ce spun studentii mei, ce vei invata, cum platesti - le afli direct de pe site-ul scolii. AICI. 

Te astept cu mare drag sa-mi spui propria ta poveste si sa invatam impreunam, sa construim pas cu pas lumea pe care o visezi. 


Multumesc!! 

Huge love & hugs,

Ioana


Acum 4 ani, într-o zi de august, primesc un email cam așa: “În primul rând vreau să te felicit pt tot ceea ce faci și să știi ca te apreciez mult. Deși pot să spun sincer că te invidiez într-un fel pentru că ai viața pe care mi-o doresc, ești o adevărată sursă de inspirație. Mă numesc Andrada, anul acesta am absolvit Facultatea de Drept la Cluj, însă nu vreau să practic acum dreptul. Nu vreau asta pt că îmi doresc să călătoresc și să mă pierd în următorii ani prin lume. Motivul pt care îți trimit acest email este că aș vrea să te întreb cum ai reușit să călătorești atât de mult? Și pe de altă parte, aș vrea să știu dacă există posibilitatea să încep să fac ceea ce ai făcut tu? Nu mă gândesc neapărat să fac bani din asta, ci pur și simplu aș vrea să ajung să împărtășesc oamenilor trăirile mele.” 

Am schimbat câteva emails cu Andrada, s-a înscris la cursul meu de atunci (travel writing), apoi – la doar câteva luni de la prima discuție – m-am uitat pe facebook, să vâd ce mai face. Îmi aduc aminte că am plâns de bucurie. Știam cât de mult își dorește să călătorească și am descoperit că – 1. și-a făcut un site senzațional. 2. scrie des și foarte bine. 3. a plecat în lume exact cum a spus. 4. are niște colaborări uluitoare, care mi-au cam stârnit invidia :)) 

De-a lungul anilor ne-am ocolit cu talent prin Kuala Lumpur, prin Singapore, prin Bali sau prin București, însă am ținut legătura online. Am învățat enorm de la ea – pot spune cu mâna pe inimă că datorită Andradei am prins curaj să cer mai mult de la viață și să accept ajutorul celor din jur. Anul trecut ne-am cunoscut face to face și am văzut ceea ce intuisem doar până atunci – Andrada este genul ăla de om de pus la inimă. Este blândă, bună, frumoasă, cu suflet mare, care vrea să inspire și să ajute oamenii indiferent de ce-i oferă ei viața. Andrada este vulnerabilă, este extraordinar de talentată, știe ce vrea și își urmează visurile cu încăpățânare și pasiune. 

Andrada și Petri – partenerul ei de viață și de călătorii – au un curaj fantastic de a spune NU ideilor vechi și crispate despre cum să-ți trăiești viața și au în ei toată frumusețea nebună a oamenilor care vor mai mult și nu se sfiiesc să ceară asta. 

Lumea este a lor, fără îndoială. Și ne-o oferă, cu generozitate, în dar. 

Iată mai jos povestea Andradei, scrisă cu minunatul ei condei. 




Andrada, cine ești tu și ce faci?

Îmi este destul de greu să răspund la această întrebare, pentru că sunt într-o continuă schimbare. Long story short, la o zi după ce am terminat facultatea, am plecat în lume, la propriu. Am călătorit aproape 4 ani, timp în care am făcut naveta între Asia și Europa. În momentul de față am revenit pe meleaguri românești și lucrez de cu zor la propria mea afacere (care are mare legătură cu călătoriile și despre care vorbim puțin mai târziu) și m-am reprofilat pe Digital Marketing.

Când ți-ai dat seama că vrei mai mult de la viață și că adori să călătorești? 

Cu ideea de a călători am cochetat încă din copilărie, însă nu credeam că voi ajunge vreodată să fac asta pe termen lung. Am fost crescută cu ideea că în viață ceea ce îți place să faci se numește hobby, nu stil de viață. Însă eu, curioasă fiind, mereu mi-am dorit să văd cum este lumea în partea cealaltă a globului.

În timpul facultății am aflat de Couchsurfing, o platformă care avea să vină cu soluții la câteva dintre neliniștile mele. Am început să cazez și să cunosc călători din diferite părți ale lumii. Și cam atât mi-a fost. Eram motivată și inspirată de povestea fiecăruia atât de tare încât m-au făcut să-mi zic “Și eu pot face asta.”

Ce pași ai făcut în sensul ăsta? 

Cel mai important pas pe care l-am facut, din punctul meu de vedere, a fost că nu am stat să analizez prea mult situația de atunci. M-am aruncat cu capul înainte, cu toate resursele pe care le aveam la momentul respectiv. A fost tot sau nimic. Apoi restul au venit de la sine: am început să îmi documentez călătoriile, sa le fac publice, să cunosc oameni cu care împărtășeam aceleași pasiuni și mai tarziu, să am colaborări.

Un alt pas, la fel de important ca și primul, a fost să învăț să acord timp. Rezultatele nu au venit nici peste noapte, nici peste câteva săptămâni. 



Te-a ajutat în vreun fel programul meu de travel? 

Dacă n-ar fi existat programul tău, cel mai probabil și acum aș fi scris doar pentru mine, într-un blog pe care l-aș fi citit doar eu. Știi cum se spune, răspunsul este deja în fiecare dintre noi. Însă de multe ori avem nevoie de confirmări din exterior, piloni care să ne susțină în cazul în care lucrurile nu merg așa cum le-am plănuit. 

Programul tău a fost exact acest pilon pentru mine.

Deși nu aveați niciun fel de background în blogging & fotografie, ați creat niște materiale absolut spectaculoase. Ai scris povești de suflet, le-ai pus acolo, în lume, cu toată iubirea din tine. Ce ați făcut mai exact, cât de greu/ ușor a fost? 

Singura experiență pe care am avut-o în momentul în care am plecat este cea a încăpățânării. Știam bine că dacă îmi pun ceva în minte, caut soluții. A fost provocator și intens dar foarte frumos, în același timp.

Aș putea spune că am fost într-o luptă continuă: uneori nu aveam semnal sau conexiune la internet și oricât mi-ar fi plăcut să scriu în timp real, nu puteam; alteori, nu voiam să scriu și nu voiam să împărtășesc cu nimeni ce trăiam. Am și locuri și oameni despre care nu voi scrie, din prea multă iubire pe care le-o port. 

Așa cum vezi, încă încerc să creez o balanță potrivită între ceea ce simt și ceea ce scriu.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o legată de site-ul tău? 

Cel mai satisfăcător lucru a fost să pot să îmbrățișez oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului, și care mi-au devenit și prieteni între timp. 

Pe lângă asta, nici colaborările pe care le-am avut datorită blogului nu ar trebui neglijate.



Ai visat la călătorii de mică, ai lăsat în urmă toată lumea "cunoscută" și te-ai avântat în viață. A fost o decizie bună? 

Să plec în lume a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Am învățat foarte multe, am văzut foarte multe și am lăsat părticele din mine peste tot pe unde am fost. 

Îmi aduc aminte și acum când am citit pe site-ul tău despre primele colaborări cu resorturi de 5 stele. Am stat câteva minute cu gura căscată:))) Și nu pentru că aveam vreo îndoială în ce vă privește, ci pentru că eu nu făceam așa ceva:)) Și da, de multe ori m-am inspirat de la voi și v-am urmat pașii. 

Haha, ce amuzant. Înseamnă că tot ceea ce ne înveți în cursurile tale dă rezultate. 

Da, am experimentat toate tipurile de cazări, de la a dormi cu 25 de persoane în camera, la hoteluri de 5 stele. Nu pot spune că le prefer pe unele sau pe altele, ci mai degrabă așa cum spuneam și mai sus, am fost încăpătânată să-mi arăt că se poate.

Acum citesc poveștile tale și nu mă mai satur, sunt addictive. Ai un dar extraordinar de a ne implica în povestea ta, indiferent în ce limbă scrii. Fotografiile sunt out of this world. Iar acum ai lansat un magazin online cu produse pentru iubitorii de călătorii - care, trebuie sa-ți spun - arată exact ca în visele mele! Este MINUNAT. 

Mulțumesc pentru că mă citești în continuare. Cu scrisul am momente și momente. Dar îmi propun să fiu constantă pentru că mai am o mulțime de lucruri de scris și fotografii de arătat. 



De când m-am întors acasă am creat Lumea-n Dar, un magazine online cu produse cu spirit de aventură, pentru iubitorii de călătorii. Majoritatea design-urilor sunt creionate de mine, într-o noaptea târzie, în Vietnam. Am gândit și creat niște produse practice dar și cu dimensiuni potrivite.

Fiecare design are povestea lui. Spre exemplu ,“Cu capu-n nori” reprezintă o fată care este cu capul în nori. Este exact povestea vieții mele. “Mă duc în lume” este un alt concept care reprezintă cuvintele pe care le scoteam destul de des pe gură în copilărie.

Ce iubesc cel mai mult la tine este vulnerabilitatea. Emoția pe care o pui în spatele lucrurilor simple. O faci cu atâta iubire și talent, încât totul prinde aripi. Totul are sens. Cum definești tu libertatea, Andrada? Ce are sens pentru tine? 

Trebuie să recunosc că nici după 4 ani nu îmi este ușor să mă expun. Și mai ales ca am avut perioade în care eram cu un picior în groapă și cu unul afară. Am scris, am șters, am scris, iar am sters ca mai apoi să închid laptopul și să nu mai scriu nimic. Din păcate, gândurile ne urmăresc oriunde ne-am duce iar călătoriile pe termen lung mai au și dezavantaje.

Cu toate astea, am vrut să rămân autentică și naturală, să scriu exact așa cum simt, fără să încerc să menajez sau să ridic în slăvi. 

Pentru mine libertatea înseamnă curajul de a face ceea ce îți dorești și de a fi bun în ceea ce faci.


Cum vezi tu "ocupația" de digital nomad? 

A fi digital nomad îți oferă posibilitatea de a munci de oriunde, atâta timp cât ai o conexiune la internet. Eu cred că mi se potrivește destul de bine, mai ales că nu îmi face o deosebită plăcere să fiu înconjurată zilnic de oameni.

Ce te vezi făcând long term? Vise secrete?

Long term îmi doresc să fac ceea ce fac acum, să îmi păstrez libertatea de muncă și să cresc Lumea-n Dar. Mai am și blogul de călătorii, o cafenea super cool și o viitoare agenție de PR de care mă ocup.



Unde vă găsim acum?

Fizic ne găsești în Cluj (cu programare prealabilă că încă mai avem dor de ducă în sânge). Dar online suntem pe Facebook, Instagram și LinkedIn cu toate proiectele.

Mulțumim, Andrada & Petri! 





In anul 2007, cand am dat prima data Sign In pe site-ul meu, habar n-aveam care e treaba cu blogurile, iar de digital nomads nici nu auzisem. Mai mult, nu imi doream sa calatoresc. Citeam si eu ca tot omu' diverse chestii pe net, iar visele mele din acel moment erau legate de un job ca sa platesc chiria in Bucuresti si, poate... candva, mai multa libertate. Iar singura libertate pe care mi-o imaginam era sa lucrez remote pentru altii, nu sa fiu pe cont propriu. 

Eram atunci intr-o perioada de mari schimbari. De relatii, de case, de joburi, de viziuni asupra vietii. Si dupa ce ca iesisem dintr-o poveste dupa 14 ani, schimbasem 4 apartamente in Bucuresti in 18 luni, mai dadusem si gres cu un mini-business inceput cu foarte mult entuziasm. 

Mai pe la inceputul anului 2007, imi facusem o revista online, fara sa stiu prea multe despre online (experienta mea era de un an jumate in domeniu). Si am incercat sa scriu la revista ce credeam eu ca vor altii sa citeasca: moda, filme, carti, sex, relatii, din astea. Era a one woman show si munceam 12 ore pe zi. 

Investisem ceva bani, site-ul prinsese avant, insa bugetele erau mici. Si mi s-a spus asa: "mai bine ti-ai vedea de treaba ta. Nu asa se face business. Mai intai tre' sa inveti, sa muncesti ani de zile, sa vezi care e treaba, si abia apoi - daca, poate - sa incerci sa-ti deschizi ceva. Esti prea tanara, nu ai experienta, n-ai sa poti, e greu, nu e asa... cum vrei tu." 

Si l-am crezut. Pe de o parte, imi intrase deja in cap ce mi se spusese, insa - pe de alta parte - ma razvrateam. Toata viata am facut asta. Daca cineva imi spunea ca "nu pot" sa fac ceva, mvaaai. Just hold ma beer, bitch. 



Asa ca, intr-o zi de toamna, dupa o noapte de bocete, am renuntat la tot: la relatie, la business, la casa. Insa viata in care am pasit atunci nu a fost raiul pe pamant. Ramasesem cu acea indoiala ca poate nu sunt pregatita. 

Si am luat-o cu binisorul. Dupa doua luni mi-am facut blog, pentru ca nu-mi gaseam rostul in noua mea realitate si singurul lucru cunoscut era scrisul, apoi mi-am luat un job si, dupa un timp, alt job. 

Iar acum, privind retrospectiv, anii aia nu au fost neaparat irositi, insa au fost inutili in zbaterea lor. Pentru ca singurul lucru care m-a tinut in viata a fost blogul, nu salariul. Daca aveam un strop de incredere in mine, as fi ramas pe pozitie si m-as fi bazat pe intuitia care imi spunea sa incep inainte de a fi pregatita. Si ca nimic n-o sa aiba sens in afara de ce-mi place mie sa fac. 

A doua transformare a venit in 2009. A inceput cu o calatorie la Amsterdam si cu ochii mei mariti de uimire in fata frumusetii de pe pamantul asta. Apoi o discutie in contradictoriu la compania la care lucram m-a hotarat sa nu mai astept, sa nu mai renunt la mine. Eram deja intr-o relatie noua, eram fericita. Am gasit in casa un DVD cu o prezentare turistica a insulei Tenerife si mi-a placut. Mi-am dat demisia, am luat bilete one-way si dusi am fost. 

Pot spune ca viata mea de digital nomad a inceput din acel moment:) Insa au mai trecut inca 5 ani, pana sa imi dau voie sa merg pe cont propriu si sa-mi implinesc singurul vis pe care il ascundeam cu incapatanare chiar de mine insami: LIBERTATEA! 

Da, am lucrat de aici. NU eram in vacanta :) 

 

Si iata ce am invatat in cei 11 ani de cand sunt digital nomad si cateva mituri despre "meseria" asta: 


1. "Tre' sa fii pregatit, sa stii tot, sa te apuci de treaba in cunostinta de cauza". 

Nimeni nu stie nimic, cu atat mai putin ce va urma. Daca nu incepi acum, tot ce faci este sa-ti amani visele. Mai mult, daca astepti sa devii pregatit, iti garantez ca nu vei incepe prea curand. Sau vreodata. 

Lucrurile se invata din mers, experimentand. Nu vei ramane vesnic la inceput, cu ce te-ai hotarat sa faci in prima zi. Totul evolueaza, singura constanta este schimbarea. 

Toti oamenii de succes spun ca mereu incep ceva care ii entuziasmeaza indiferent de cat de pregatiti, curajosi sau apreciati se simt. 

Daca visele tale conteaza cat de putin, daca TU contezi in ochii tai, incepi imediat, cu ce ai deja. Este cel mai bun 'pachet' pe care il vei primi vreodata: prezentul. 


2. "Tre' sa faci ceva care sa-ti aduca bani". 

Daca intrebi oamenii din jur, majoritatea iti va spune ca "fericirea n-o sa te hraneasca si nici n-o sa-ti plateasca chiria". 

Dar eu te intreb pe tine. Ai avut vreun moment in care sa fii complet fericit, si liber, si entuziasmat, si in care nu ti-a pasat de bani, ca apoi lucrurile sa se rezolve de la sine? Presupun ca raspunsul este un mare DA. 

Ceea ce faci tu pentru sufletul tau nu trebuie sa-ti aduca bani. Insa din starea aia de bucurie si implinire, vor veni idei, actiuni, propuneri care sa-ti asigure traiul. 

Plus, daca ideea ta de fericire este sa fii independent SI bogat, de ce crezi ca Universul ti-ar da doar independenta, nu si bogatie? It's not some kind of bastard, you know. 

Traim intr-o lume in care orice iti propui se poate! Da-ti o sansa, de aici incepe tot. 


3. "Un digital nomad este un fel de vagabond, fara responsabilitati, care face backpacking prin lumea a 3-a". 

Nici n-am cuvinte cate chestii gresite sunt in mitul asta :)) 

Cunosc digital nomads care au niste business-uri fabuloase, de milioane de dolari. Care muncesc, si au echipe, si asigura locuri de munca. Sunt oameni care creeaza si fac viata celor din jur mai buna. Sunt oameni care isi asuma TOATE responsabilitatile. Sunt oameni care calatoresc cand vor, unde vor, care isi permit lux si confort, sau care au casa si merg prin lume doar 2-4 luni/ an, care lucreaza remote din cele mai faine cafenele, care dau inapoi tot ce stiu si fac o mare diferenta in lumea asta. Sunt oameni care te incurajeaza si te fac sa vezi in tine toate posibilitatile. 

Esti cine alegi sa fii. Cum te vede lumea nu este treaba ta. 



4. "Asta nu e un business, e asa... o joaca. Grow up!" 

Ti se pare ca ce face Tim Ferriss, de exemplu, e o joaca? :)) Si nu, nu a inceput cu milioane de followers si nici nu s-a nascut scriitor. 

Sau ti se pare ca Nomadic Matt (Matthew Kepnes) s-a nascut New York Times best seller sau vreun guru in calatorii? Nope, si-a luat un bilet spre Thailanda si asta a fost. A crescut pe parcurs si are un business de 7 cifre/ an. 

Sau Elia Locardi - care are un business serios din fotografie, dar in acelasi timp, este si un excelent profesor, speaker si filantropist. 

Poate spui ca astea sunt nume deja consacrate, insa daca vei merge in lume, vei vedea o multime de digital nomads cu business-uri extrem de serioase, care nu doar ca le aduc libertate si bogatie, ci le ofera si ocazia sa contribuie la viata oamenilor din jurul lor. 


5. "Influensareala asta e o gluma ridicola". 

Daca tu crezi asta, inseamna ca nu te-ai uitat unde trebuie. Nataly si Murad au inceput sa-si faca poze tinandu-se de mana prin lume. De acolo, totul e istorie. Acum au sansa se se implice intr-un business cu diamante conflict-free si sa aduca awareness in aceasta zona atat de controversata - doar pentru ca la inceput, n-au ascultat de nimeni, si au continuat "sarada" cu pozele alea "de manuta". 

Aici poti citi interviul pe care l-am facut cu ei. Calatoresc in jurul lumii si, in continuare, fac bartere cu hoteluri si companii aeriene. 


6. "E prea multa muncaaa". 

N-am sa-ti vand chestia cu "asteapta si totul va veni la tine". Bineinteles ca va trebui sa inveti lucruri noi all the time, ca va trebui sa te desprinzi de conceptii vechi, sa pui mana pe treaba, ca sa zic asa. Si ca vei avea indoieli si frici, de astea nimeni nu este scutit, indiferent de nivel. 

Insa poti sa transformi munca grea si fortata in munca inteligenta, sa o automatizezi (exista acum infinite optiuni sa faci asta), sa iti faci sa-ti fie usor, sa stii ca tot ce faci este pentru tine. 

Sau poti sa ramai la jobul actual si sa muncesti inca vreo cativa ani, ca asta nu e munca grea si, mai ales, pentru altii. 


7. "Da' ce-s nebun sa plec prin lume cu tot ce se intampla acum?" 

* in primul rand, sa fii digital nomad NU inseamna sa vinzi tot si sa traiesti cate 3 zile in alta tara. Poti sa fii digital nomad si din patul tau, din cafeneaua ta preferata sau din satul bunicilor. Si calatoriile le poti face cand vrei tu, unde vrei tu. 

* in al doilea rand, dezastre naturale, boli, terorism si alte chestii exista de cand lumea. Si totusi, cumva, oamenii calatoresc si traiesc bine mersi, fara sa isi asume riscuri si panici inutile. 



8. "Eu nu stiu sa scriu, nu vreau blog." 

Cine ti-a spus ca trebuie sa ai un blog ca sa fii digital nomad? Daca tie iti place sa canti, sa desenezi, sa pictezi sau sa predai - sau daca esti medic, inginer, fotograf, designer sau orice altceva - exista un loc si pentru tine. 

Lumea de abia asteapta sa iti impartasesti exact acel talent pe care doar tu il ai. 

Poti sa fii digital nomad cu un site simplu, pe care iti vinzi propriile "produse": lectii de vioara, coahing, clase de yoga/ dans, vacante exotice, genti de calatorie, rochii din matase, fotografii, sedinte de hipnoterapie, cursuri de engleza, orice iti place tie sa faci. 


9. "Si daca ma satur de calatorii, ce am sa fac dupa?" 

Sau intrebarea mai directa: "io din ce iau o pensie, maica?" 

In primul rand, viata ti se va schimba in moduri atat de neasteptate, incat nici sa vrei, nu poti sa ghicesti (sau sa-ti spuna cineva) ce vei face peste 1-2-10 ani. Raspunsul meu este simplu: iti vei urma intotdeauna curiozitatea si entuziasmul. 

In al doilea rand, daca ai grija de business-ul tau, el va avea grija de tine. Oricand poti adapta si schimba ideea originala. Sa te reorientezi in functie de anumite perioade din viata ta NU este un esec, dimpotriva. Este o dovada de maturitate. 


10. "Pute piataaaa, nu mai este loc, cine sunt eu sa ma apuc acum de asa ceva?!" 

Poate mai exista bloggeri care au fost la Bangkok. Asa, si? Niciunul nu are perspectiva ta asupra lucrurilor. Pe oameni nu ii intereseaza "10 locuri in care sa mananci bine in Bangkok" - ca informatiile astea se gasesc pe net. Oamenii vor sa simta ceva, sa le aduci o perspectiva personala, intima despre locuri si viata. 

Poate mai exista business-uri ca cel pe care l-ai face tu. Concurenta este un lucru bun, iar in ultimii ani - accentul se pune mai mult pe colaborare, decat pe lupta aia acerba dintre branduri. 

Este loc pentru toata lumea pe pamantul asta. Ideea aia cu "pute piata" vine din scarcity, din credinta ca "nu e niciodata suficient", care stii si tu ca nu este adevarata. Loc este si va fi intotdeauna pentru business-urile facute din suflet, iubite si gandite si construite cu bunatate si atentie pentru cei din jur. 

Cine esti tu sa NU te apuci de asa ceva? Cu fiecare clipa amanata, nu doar ca ii privezi pe oameni de darul si talentul tau, ci te privezi pe tine de o viata libera si fericita. 


11. "Dar daca nu am clienti si nu reusesc?" 

Oamenii nu dau doi bani pe ce stii tu si pe ce ai invatat sau pe ce produse grozave pui tu acolo in lume. Insa oamenilor le pasa de cum ii faci sa se simta. 

Ia-ti talentul ala al tau si pune-l in slujba lor cu empatie si bunatate. Asculta-ti clientii, ofera-le mai mult decat se asteapta, mergi an extra mile for them, fa-ti site-ul memorabil, fii vulnerabil si deschis si sincer, povesteste si despre luptele tale, fa-ti o comunitate de care sa ai grija ca de familia ta. Si vei vedea ce se intampla :) 



Daca in inima ta visezi la mai multa libertate, mi-as dori sa stii ca "meseria" asta de digital nomad nu este ceva batut in cuie sau vreun CAEN. Poti sa faci lucrurile exact asa cum vrei tu, in ritmul tau, cu ceea ce ai deja. 

Acum, in lume, exista foarte multa sustinere si exista foarte multi "profesori" care te invata cum sa ai succes cu un business online, pornit cu pasiune si incredere. Alege intotdeauna persoana cu care rezonezi, pe care o admiri instinctiv. 

Nu ai cum sa fii pregatit pentru tot ce va urma, insa daca te simti pregatit sa renunti la scuze, sa nu-ti mai lasi visele sa moara, sa incetezi sa te ascunzi dupa conceptiile altora - te astept cu drag la Scoala de Digital Nomads. Iti garantez ca e o treaba foarte serioasa si ca sunt o profa rea, care nu te lasa pana nu reusesti :) 


Multumesc!!

Huge love & hugs,
Ioana



Te-ai saturat sa citesti citate pompoase sau sa ti se spuna sa "iti urmezi sufletul" sau "sa fii tu insuti"? Me too! Pana la urma, ce naiba inseamna toate astea? Ce anume ar trebui sa faci? 

Daca, in momentul in care cineva te intreaba ce talente ai si ce ai vrea sa daruiesti lumii, te blochezi si habar n-ai ce sa raspunzi, acest articol este pentru tine. 


Exista o intreaga industrie care se bazeaza pe faptul ca ai o mare dorinta si nu stii cum sa ti-o indeplinesti. Zilnic apar sute de coach, de antreprenori, de gurus care iti garanteaza ca - daca te bazezi pe metoda lor - aceasta dorinta se va implini. Eventually. 

Si nu este nimic rau in toate astea. Multi dintre ei stiu ce spun, din proprie experienta, au trecut prin crize personale, s-au ridicat si dau mai departe informatia. Daca rezonezi cu cineva, by all means, follow that inspiration! 

Dar daca nu ai o mare dorinta? Daca nu consideri ca ai vreun talent deosebit? Daca nu stii ce anume ai tu de daruit lumii? Daca te consideri un om "obisnuit", fara talente iesite din comun? Atunci ce faci? 


Lucrand cu studentii mei, am invatat de la ei ca exista doua abordari ale acestei situatii. Fie se lupta sa descopere acel talent pana la epuizare. Fie au decis deja ca ei nu au niciun talent si asta este, mai bine nu fac nimic. 


Iar ambele situatii pleaca de la niste premise false:

1. Considera ca "talentul" asta trebuie sa fie ceva iesit din comun. Adica de genul Beyonce, Halep sau Elizabeth Gilbert. Ca daca nu esti SENZATIONAL la ceva, atunci nici nu merita sa consideri acel talent. 

2. Cauta acel talent cu unicul scop de a-l monetiza. Dorinta este, de fapt, sa aiba o viata mai buna, sa fie liberi si fericiti, si cred ca asta nu este posibil decat daca au bani. Si ca banii nu vin decat daca esti grozav. 

3. Vor sa faca ceva special. Sa ajute lumea, sa o salveze, sa faca diferenta in viata a milioane de oameni dintr-o data. 

4. Prefera sa ii lase pe altii sa decida pentru ei, sa nu incerce nimic, pentru ca "nu merita" sau "mai au de invatat". Sau "Las' ca acum nu sunt pregatit, o sa vina si randul meu". 

5. Vor sa vada tot drumul inainte pana la destinatie. Sa stie pas cu pas ce si cum au de facut. Iar destinatia sa arate exact cum isi imagineaza ei. 

Toate astea sunt niste big huge bullshits! Si stii asta :)


Pai si ce este de facut in acest caz?! 

Societatea a pus o greutare mare pe cuvantul "talent". Si atunci, in loc sa-ti cauti talentul, nu mai bine te uiti dupa "punctele tale forte"? 

Nu toti am venit pe lumea asta sa fim Rihanna sau Oprah. Insa fiecare dintre noi are punctele sale forte: o mare capacitate de a iubi, de a fi pozitiv si optimist, sau o bunatate imensa, sau o intelegere fina a lucrurilor, sau capacitatea de a organiza totul perfect, sau de a sustine pe cei din jur, sau de a vedea lucrurile intr-o lumina diferita, sau de a sintetiza informatia, sau de a oferi claritate, sau de a fi fericiti si prin asta sa luminam vietile celor din jur, sau sa comunici si sa impartasesti cu cei din jur idei si povesti. 

De obicei, aceste puncte forte ale noastre - sunt cele pe care le trecem cu vederea, pe care le facem din instinct, complet natural, fara efort. Si atunci nici macar nu le consideram importante. 

Fa o lista cu tot ce faci tu de cand te stii, iar in momentul actiunii timpul si spatiul dispar. 

Repeta acele lucruri in fiecare zi, traieste dupa aceste valori ale tale. Recunoaste-ti punctele forte si aplica-le ori de cate ori poti. 


Sa-ti dau un exemplu personal: 

Unele dintre punctele mele forte sunt loialitatea si iubirea. Da, basically, sunt un fel de Retriever :)) 

* I stick with ma people no matter what. Ma duc pana in panzele albe pentru oamenii pe care ii ador. Si nu doar atat: sunt loiala caselor, locurilor pe unde calatoresc, cartilor pe care le citesc, coach-ilor pe care ii urmaresc. 

* I love EVERYTHING. Am o capacitate imensa de iubire. Sunt acel gen de om care gaseste ceva bun, frumos si iubibil in orice si in oricine. De la natura la orase, de la oameni de tot felul la situatii complicate. Mereu gasesc o portita de iubire in lumea asta. 

Pe langa punctele astea de baza, comunic usor cu cei din jur, mai ales in scris.  

Si practicand chestiile astea zi de zi, s-au deschis niste oportunitati: am inceput sa scriu pe blog (acum un milion de ani:), am ramas loiala viselor mele cand au aparut si asta a dus la implinirea lor, iar viata mea este plina de iubire. Cum se vede asta din interior? 

* oamenii se ofera sa ma ajute inainte de a le cere ceva. Toti oamenii imi zambesc tot timpul, sunt buni si intelegatori si deschisi. 

* toate serviciile pe care le cumpar sunt perfecte, fara nicio exagerare. (de la uber/ taxi, la hoteluri si apartamente, la banci, la carti si cursuri, la produse, la... orice). No issues. just perfection. 

* toate lucrurile marunte care imi plac si pe care le iubesc - apar in viata mea tot timpul. Like magic. 

* studentii mei mi-au devenit prieteni in timp, pt ca simt ce le ofer eu, dincolo de cursuri. Iubire si sustinere. 

* inclusiv banii ma iubesc si le cam place sa fie in viata mea, pt ca si eu ii iubesc, ii respect si le ofer toata libertatea din lume: sa vina si sa plece cu usurinta, sa implineasca un scop clar adica sa aiba o misiune si sa facem totul impreuna, cu un motiv: feeling good & having fun. (am si un curs inspirat despre cum sa te imprietenesti cu banii:)



Deci cum sa-ti descoperi talentele pe care doar tu le ai? 


* Gandeste-te la ce faci super usor si rapid si se simte bine. Poate fi de la un zambet, la reparat un laptop. De la iubit florile, la gasit cazarile perfecte. De la organizare, la desenat rochii. De la fotografie, la ascultat pe cei din jur. 

* Fa din punctele tale forte un mod de viata. Aplica-le constient si constant. 

* Daca ai o lista cu aceste puncte forte - gandeste-te cum ai putea sa le "impachetezi" si sa le faci publice. Nu trebuie sa te nisezi si nici sa "faci" bani din asta, ci sa incorporezi cat mai multe dintre ele in viata ta si a celor din jur. 


Adevarul e simplu si clar: indiferent ce drum alegi in viata, ce faci sau nu faci, cati bani ai, ce relatii ai = singurul lucru care te va face complet fericit este sa traiesti si sa practici aceste puncte forte / talente pe care le ai. Si da, poti sa refuzi sa o faci (pt ca "nu-s importante"), insa asta este cea mai scurta cale spre neimplinire. 


Asta inseamna sa fii tu insuti ->

Sa te joci in fiecare zi cu darurile si talentele pe care le ai deja. 



And remember - the world doesn't need perfection, the world needs more kindness. 


Let’s start from here to create the life of your dreams:

* indicates required






Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta digital nomad. Afișați toate postările